am fost la medic recent. să dau analize, să fie la curent, de n-am nici o boală sau al naibii de crize. mi-a luat pulsul, mi-a spus să zic „aaaaaaa”, ceva îmi găsise, dar ce – nu știa.
– mănânci regulat?
îi zic că nu prea.
– la cât te-ai sculat?
– la cinci și ceva
– de ce? a trebuit să pleci undeva?
– ba nu… așa sa’ntâmplat..
„mmmmmm” a scos îngândurat.
– și zici că lucrezi? probabil stresat…
– mai e câteodată, dar nu-i o problemă…
– atunci, dragul meu, avem o dilemă!
privesc lung la el, nimic nu’nţeleg
– uite aici, ficatu’i întreg…
mi’arată ceva’n analizele scrise.
– plămânii’s la loc, stomacul la fel… iar restul se’ncadrează în limite permise.
– atunci ce-i cu mine, ce nu-i așa?
– de unde să știu? o știe doar ea.