chiar dacă încă mai răsuflu, chiar dacă încă mai zâmbesc, sunt mort și negru înăuntru.. și-am încetat să mai gândesc. am încetat să simt plăcere din chestii mici ce mi-au rămas doar ca o vagă amintire, ce-o vreme lungă merge-n pas cu neîncetata mea frustrare, cu chinul meu de a-nțelege… să știu răspunsul la-ntrebare – de-ar fi vreodată să se lege, cu trup și suflet, într-un chip, în infinita-mbrățișare, al nostru-mprăștiat nisip.