Mi-ai fi zis „Andiuță, ian lasă jălea” și m-ai fi cuprins… așa strâns și lung cum obișnuiai… fuck… obișnuiai… va trebui să mă impun să pot vorbi despre tine la trecut… Însă îmi va fi ușor să te păstrez mai departe în suflet, deci, oricum vei fi mereu prezentă în prezent. „Omuleț scump”, promit că de câte ori voi închide ochii să mi te amintesc, te voi vedea râzând, așa, molipsitor, ca de obicei… privirea șmecheră, dar caldă… îți voi auzi vocea… promit să n-o uit, iar eu mă țin de promisiuni.