Sunt așa de matură, sunt așa de diferită și gîndesc prea mult. Sunt mîndră de mine că sunt în stare să mă întrețin măcar 70 la 100. Încerc să rezist, să fiu mereu ocupată, să nu mă reîndrăgostesc și să țin la distanță oamenii care ar fi potențiali iubiți. Mi-i bine, și atît.. da în teorie, uneori în realitate.. parcă m-ar încerca și altfel de senzații.. Nuștiu ce să fac, să fug sau să las totul să meargă de la sine.
Ca de obicei, confuză.
Nici nuștiu dacă mai cred în dragoste, nu înteleg cum ar putea o inimă zdrobită încă să bată și să mai și iubească pe alături de toate. Nu, nu cred.
E atît de diferit, de real, de bine, de liniște, de ireal uneori, de prostesc, de copilăresc, de interesant, de dulce, de bravo, de neînțeles, de calm, de straniu, de vesel, de iritant, de neînțeles ……. Multe-s de zis, însă ce se simte.. e mai intens.