Săptămâna trecută, ex(tra)-Prim-ministrul Vasalu Tar(i)lev(îi) a anunţat despre crearea Asociaţiiei Obşteşti „Preietenii Rusiei în Moldova”. În principiu, Vasalu Tar(i)lev(îi) procedează corect. Moldovenii nu trebuie să inventeze roata şi să se ocupe de tot felul de „prostii” cum ar fi democraţia, statul de drep, economie de piaţă şi multe altele – lucruri pe care nu le pot face şi pentru care Vasalu a pierdut degeba 7 ani în funcţia de Prim-ministru.
Moldovenii pot face bine un singur lucru – „drujbă” şi dacă asta pot face, asta trebuie s-o facă. Timp de 50 de ani locuitorii acestui plai mioritic au produs „drujbă” în cantităţi industriale. Mai mari producători de „drujbă” în Uniunea Sovietică au fost doar ciukcii, fapt de neglijat dacă punem la bază criteriul calităţii. „Drujbă” de calitate superioară, altfel spus, „drujbă” adevărată şi în stare pură poate fi doar „drujba” moldovenească, pentru că ea este stropită, în mod obligatoriu, cu „jin de-a nostru, di casî”, îndulcită cu un zîmbet languros şi jilav de tanspiraţie stoarsă cu hărnicie de sub cuşma brumărie de cîrlan, servită cu capul plecat în semn de respect pentru „drug” şi cu fundul băgat departe, în urmă, în semn de dispreţ pentru duşmanul lui american.
După 1991, o generaţie întreagă de moldoveni a părăsit meleagurile mioritice şi rătăcesc pragmatic prin ţări străine, fără să-şi cunoască adevărata lor vocaţie pentru „drujbă”. Iată de ce, ideea lui Vasalu Pavlovici este imperios necesară şi trebuie înscrisă de doctorul Stepaniuc cu litere de aur în letoăpiseţul ţării Moldovei ca prima ispravă, demnă de memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Sfânt şi încă o dată Sfânt, prima, după declararea independenţei, n-ar mai avea parte de „drujbă” protogoniştii în vecii vecilor, suveranitatea mamii lor!