„Basarabia e România”, acesta este mesajul pe care îl întâlnești pe fiecare perete la fiecare 15 minute de mers pe jos pe străzile Chișinăului. Îl întâlnești, doar că mai rar, și în orașele universitare din România. „Pereți”, așa se numesc suporturile prin care se promovează mișcări născute din dorința de a aparține și din dorința de a merge „la Italia”, pentru a câștiga sume cu un zero în plus, în euro.

Trebuie să recunosc că ceea ce urmează să scriu este rezultatul unei critici destul de subiective asupra activităților celor care, imediat ce au trecut Prutul sau au obținut cetățenia Română (și aia cu scopul de a ajunge mai ușor „la Italia” sau „la Parij”) se declară unioniști din talpă.

De când sunt în România am ajuns să urăsc această mișcare, fiind conștientă că dacă aș fi rămas acasă nu aș fi fost atât de determinată împotriva acestui lucru. Aceasta nu înseamnă că eu sunt adepta unei alte mișcări de opoziție. Pot să mă declar neutră din acest punct de vedere și consider că Republica Moldova stă bine unde stă, la acest capitol, iar noi nu ar trebui să avem impresia că „iarba din grădina vecinului e mai verde”, mai ales când gardul e foarte înalt.

Toată chestia aceasta cu „Basarabia e România” a devenit un clișeu, pentru că mulți ajung să fie adepți ai acestei mișcări fără ca măcar să cunoască fundamentul acesteia și fără să își poată argumenta poziția.

Iată cum se face că, dacă vii la studii în România și aderi la o gașcă de adepți ai mișcării „Basarabia e România”, nu contează cât de mică e ea, nu ai de ales decât să devii și tu unionist, iar la întrebarea „de ce/pentru ce?” nu ai niciun răspuns.

Cam așa am ajuns să fiu martora unor asemenea grupuri alimentate de frica de a fi singuri și dorința de a aparține/de a te identifica cu cineva. Sunt de părere că înainte de a susține asemenea idei ar trebui măcar să te informezi, nu să stai ca boul la poarta nouă când ești rugat să argumentezi poziția pe care ai luat-o.

În final, nu pot să înțeleg care este scopul mișcării în cauză, ce obiective are, pentru că dacă obiectivul numărul 1 este unirea, atunci o să eșueze, sau chiar deja a eșuat (de la bun început). Plus că, dacă vrem atât de mult să promovăm valorile comunității de studenți basarabeni în România, se poate apela la altfel de campanii, mult mai eficiente, care, de altfel, au fost deja puse în practică.

To be continued!

P.S. Demult încerc să scriu acest material, dar tot nu am apucat. Poate dacă nu aveam mâine două examene era mult mai amănunțit.

Și aș avea marea doleanță, să completați acest chestionar cu privire la opiniile studenților și elevilor basarabeni din România, care nu îmi aparține, dar am fost rugată să îl distribui. Apăsând pe cuvântul chestionar îlaccesați.