Oficial, urăsc 8 Martie! Urăsc toată forfota, toată bucuria de pe fețele oamenilor, nejustificată pentru mine, și mai urăsc toată lumea care se felicită reciproc în continuu. Personal, aș prefera să fi fost invizibilă azi, și mai mult de-atât, aș prefera ca ziua aceasta să fi lipsit complet din calendar.

Sunt absolut conștientă că problema e în mine, în pesimismul meu, în faptul că nu sunt în stare să apreciez micile devieri de la viața cotidiană și să diferențiez câteva zile din an mai importante pentru mine. Pentru cazul din urmă, nu cred că e completamente vina mea, deaoarece 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii sau Ziua Mamei mi-au fost băgate în cap încă de când eram la grădiniță și trebuia, fără să te întrebe cineva dacă vrei, să înveți o poezie despre mamă și să o reciți în fața tuturor femeilor, fiecare dintre ele mamă ale vreunui copil din sală. Eu nu sunt în stare să trăiesc această sărbătoare. Poate nu am inimă, dar nu sunt în stare, nu contează cât de mult nu aș încerca. Și pe cât de mult nu sunt în stare să o trăiesc, cu atât mai mult în adâncul conștiinței mele știu că vreau ceva de la această zi, lucru care într-o oarecare măsură mi se pare absolut normal. Nu știu de ce, dar de la acest 8 Martie eu am așteptat ceva, căci frumoasă-mi era ziua dacă nu o făceam.

Când vine vorba de mama, se pare că anul acesta nici la acel capitol nu stau prea bine, pentru că în încercarea de a face această zi despre ea, scumpa mea mamă a evitat să-mi răspundă la mesajul pe care i l-am adresat, asta pentru că doar un mesaj pot să-mi permit luând în considerare că ne aflăm la 7 ore și 55 de roni(de care nu dispun) distanță.

Apogeul acestei zile, însă, a fost atins când am dat de următorul statement: Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882, susținând că femeile își merită locul de la marginea societății din cauza creierului lor prea mic. 

Și până la urmă, chiar m-am săturat să vă văd fețele nemaipomenit de fericite pe drum, postările pe facebook, căci vorba aia, până nu știe toată lumea, nu e valabil.  La drept vorbind, poate vă și invidiez, dar nu în sensul în care ăla, vă invidiez pentru faptul că nu aveți aceste probleme pe care le am eu.

…doar că, it was one shitty day! Nici de 14 februărică nu m-am simțit așa, căci chiar mă durea-n cot de ziua aia.