Eu nu vreau să mă mint că totul e bine și frumos, și minunat. Eu vreau să fie chiar așa! Dacă nu e, mai bine deloc! Eu nu vreau minciuni și vorbe goale ca să îmi ungă sufletul, eu vreau cuvinte calde și sincere într-adevăr! Uneori aș da orice ca cineva să mă poată vedea și descoperi așa cum sunt eu, adevărată. În fuga asta de zi cu zi, când fiecare caută acel ceva cu disperare și apoi plânge nopțile în pernă pentru că nu găsește răspunsul, eu sunt încă aici și aproape că țip: ”uită-te! eu sunt adevărată! eu sunt sinceră! eu nu mă prefac!”
Eu dacă iubesc, iubesc cu tot sufletul meu! Eu dacă ajung să țin la tine îți pot aduce soarele în suflet! Eu pot să îți zâmbesc în mii de nuanțe ale fericirii și să te molipsesc și pe tine! Eu pot să îți privesc ochii și să văd ceea ce altele nu au văzut niciodată, pentru că au căutat cu totul altceva! Eu pot să te fac să iubești ploaia când o să te iau de mână și râzând o să te scot din casă. Eu pot să fiu mereu acolo ca să te îmbrățișez strâns. Eu pot să te fac să dansezi o noapte întreagă alături de mine sau din contra, eu pot sta liniștită în brațele tale când ai nevoie de tăcere. Eu pot să îți spun direct tot ceea ce mă deranjează sau nu, tot ceea ce cred și la ceea ce visez, iar dacă o fac, e pentru că nu îmi place să mă ascund! Eu pot să îți citesc seara iar tu să mă privești ci privirea aia pe care nu oricine ar putea-o înțelege.
Filed under: Uncategorized
