last september i turned 20 and by that time i didn’t decided what i want to do with my life.
toată viaţa asta e complicată, mai ales când sigur ştii că nu ştii ce-ţi doreşti de la ea. cum adică, adică ştii numai că asta nu e real.
eu mi-aş dedicat toată viaţa stând pe malul mării, cu soarele (de)colorându-mi părul, cu busta rhymes în căşti şi lingând frumos o îngheţată. sincer.
până la vârsta de 20 de ani eu nu am pridumăit nimic mai frumos.
dialoguri cu mama
eu: iaca, spre exemplu dau XXX euro şi îmi petrec vara, 3 luni făcând nişte bani, adica fix XXX euro pe care îi dau pentru avion şi umblătură prin oraş. aşa? şi? eu nu pierd nimic! câştig numai o vară undeva în altă parte.
mama: şi ce ai să lucrezi? cum ai să lucrezi şi ai să reuşeşti să te cătăi?
eu: păi eu am să lucrez, dar nu toată ziua, aşa şi cu zile libere.
mama: fato, angajatorul are nevoie de salariaţi serioşi da nu de turişti pe dvijănii.
şi aici eu am înţeles că viaţa asta nu are sens atunci când mama te vrea contabil sau medic, iar tu te vreai turist pe dvijănii.
dacă s-ar inventa o astfel de specialitate, eu aş fi prima care aş aplica la ea.
mama ar trebui să înveţe că eu nu vreau să fac bani ca să călătoresc, ci vreau să fac bani anume în locurile în care căşătoresc.
eu aş trebui să învăţ ceva din motivare, time management şi poate orientare profesională, pentru că suca-blea şcoala/colegiul/universitatea asta nu te învaţă.
