Mă gândeam azi la toate poveștile, la toate expresiile și cuvintele faine care s-au pierdut prin mine, care s-au uitat prin mine, care au ramas nerostite, nescrise, nestrigate. Toate acele combinații delicioase de cuvinte care nu au ajuns să-și trăiască frumusețea doar pentru că eu nu aveam pe ce să le scriu. Îmi veneau amalgam în minte, sub forma unor poezii sau a unor constelații și nu aveam pe ce să le scriu. Așa și au murit. Eu, cimitir al poeziilor mele.