Articol de duminică #3 şi “Nunta în Cer” de Mircea Eliade

Astăzi trebuia să scriu despre săptămînile care au trecut  . Iertată să-mi fie alegerea . Ştiu că păcătuiesc . Însă voi face doi în unul . Voi scrie despre săptămînile mele şi cartea care m-a frapat .

Ştim cu toţii că se aproprie sărbătorile de iarnă … am început pregătirile acasă , cît şi la şcoală . Brăduţul decorat – bifat, luminiţe în toată casa -bifat , pregătirea felicitărilor – făcut , decorarea clasei – este ! Deci , atmosfera deja există.  În rest , şcoală , teme , cărţi,filme . Săptămîna asta m-am ales cu un nou roman în biblioteca mea “Agnes Grey” de Anne Bronte . E o carte mega-tare şi o ador .

 Cartea care am finisat-o recent de citit este “Nunta în Cer” de Mircea Eliade . Mircea Eliade m-a fermecat prin stilul său de a scrie cînd am citit un fragment din “Romanul adolescentului Miop” . Ştiam că există şi cartea Nunta în cer , dar m-am gîndit că nu e momentul potrivit încă să-l citesc , însă nu m-am ţinut de cuvînt .

Mircea Eliade are un stil aparte , ceva unic , mă rog , ca orice scriitor . Dacă citeşti o lucrare de-a sa , nu poţi să nu o îndrăgeşti şi să nu-l îndrăgeşti . Totul începe de la titulul cărţilor . Mie îmi place aşa stil . Colega mea de clasă mi-a spus că nu iubeşte să citească cărţi tip jurnal , eu însă ador .

Acest roman are ceva presărat deasupra literelor , ceva magic , deoarece te provoacă mereu să te întorci la el .  Doi bărbați  iubesc aceași femeie, însă această iubire se petrece în diferite perioade de timp. Atît Ileana, cît şi Lena îşi avertizează iubiţii cu aceleaşi cuvinte, într-un moment hotărâtor pentru evoluţia cuplului. „Gîndeşte-te bine ce faci, gîndeşte-te bine…

Iată cîteva gînduri frumoase extrase din roman :

• Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii – sau nu-ţi aduci aminte – cînd au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvînt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămîne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.
• Ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei: să ştii să-i priveşti ochii.
• În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.
• Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi cîteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil dea mai repara ceva.
• Asta se întamplă întotdeauna: ţi se pare că iubita seamănă cu tot ceea ce ţi se povesteşte despre dragoste. Dar poate că de data aceasta seamănă într-adevăr.
• Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea.

Acum am în plan să citesc în întregime “Romanul adolescentului miop” , care m-a frapat ! Voi ce citiţi ? Apropo , dacă sunteţi cititori înreiţi , nu ezitaţi să daţi like chiar aici . Se merită !