Ce frumos ar fi să mă iubești! Ce frumos ar fi să știu că te gândești la mine… Ce frumos ar fi…
Tu mă atragi ca un magnet. Tu mi-ai amestecat toate gândurile și m-ai blocat într-un vis ce îți poartă numele! Sunt nebună, da, asta sunt!!!… Mi-e dor de tine și îți caut chipul zi de zi, în fiecare om!… Nu mă recunosc! Eu nu sunt așa! Gândurile mele nu au fost niciodată atât de pline de cineva cum sunt de tine! Salvează-mă odată!
Poate că iubesc doar o imagine? Sau poate nu… Dacă te-aș cunoaște mai bine aș afla și răspunsul. Iar răspunsurile pot fi doar două. Oricare ar fi ele, de ambele mi-e groază! De ce? Simplu! Dacă o să te cunosc mai bine, iar imaginea ta va fi umbrită de un suflet crud,o personalitate mai puțin frumoasă, un caracter și o purtare josnică, atunci tot frumosul ăsta din sufletul meu se va transforma în milă și poate, dezamăgire. Iar eu nu vreau dezamăgire! Pe de altă parte, dacă imaginea ta frumoasă va fi în concordanță cu sufletul, atunci… te voi iubi mai mult!… Iar sufletul meu deja e prea plin de tine! Aș accepta să te iubesc mai mult dacă aș ști că și tu simți asta, ca să pot să îți ofer din inima mea, altfel va exploda de atâtea sentimente ascunse, și ascunse acolo…
Filed under: Uncategorized
