Tranzitie

Incepuse o perioada de tranzitie si ca mai toate aceste perioade, devin uneori greu de suportat, mai ales cand nu stii exact ce-ti rezerva viitorul. De fapt, noi, niciodata nu stim exact, dar macar sa stim de unde sa apucam acel fir pe care vrem sa-l urmam prin intunericul ce-ti scoate ochii. Sa nu orbecaim, chiar fara un scop. Ideea de ati alege un scop si de al urma e buna, insa din moment ce mintea si sufletul tau e gol, alegerea unui scop devine problema principala in traversarea tranzitiei.

Scopul este bine conturat in minte, dar raman alte chestii de care depinzi si care iti intrerup firul pe care il tii, strans, in mana. Prin intunericul ce-ti invaluie fiinta, incerci sa cauti capatul rupt al firului. Nu poti urma aceasta cale fara a urma acel fir invizibil. Te apleci si pipai drumul pe care mergi. Dai de pietre si cioburi ascutite care iti sfasie mainile, dar continui sa cauti. Il gasesti, dupa lungi cautari si il urmezi.

In intunericul bezna vezi luminite ca niste stelute, mai mari si mai mici. Observi si un Luceafar pe care il numesti scopul tau. Pare mai aproape decat celelalte luminite si iti zici "Mai am putin, rezista...". Trebuie sa rezisti, desi ai talpile insangerate de atata drum. Nici pantofii n-au rezistat, cum de rezista talpile tale oare, fara pantofi in picioare? Esti obosita si flamanda. Gandul ca, mai ai putin si apoi te vei relaxa intr-o cada cu apa calda si parfumata te face sa mai rezisti.
Aproape, ajungi acolo unde iti propui. Ultima parte a drumului e al naibii de greu de parcurs. N-ai rabdare, oboseala te invaluie ca o plapuma calda si moale, ploaia incepe din senin. Rece. Te ustura ranile, dar continui. Tu trebuie sa ajungi acolo, la Luceafarul care te calauzeste.

Trebuie. Nu stii ce te asteapta, daca iti va placea ceea ce gasesti si ceea pentru care ai rabdat si indurat atatea iti va satisface vanitatea de a ajunge sus. Poate mai sus ca unii. Desi esti mai sus ca unii, esti, totusi, mai jos ca altii. Vanitate, durere, chinuri, scopuri... Trebuie.

Nu stii, dar trebuie. Prea mult trebuie.
In perioada de tranzitie te simti fericita, pentru ca tu crezi ca dupa, urmeaza intr-adevar fericirea la care visezi, dar nimeni nu-ti garanteaza aceasta fericire si mai ales nimeni nu-ti poate spune cand se va termina perioada de tranzitie. Poate ca niciodata.



Sursa
2013-11-25 13:34:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

17:12:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:02:57Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:57:42Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:29:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:12:00Pământ —» Andrei LANGA. Blogul personal
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
03:46:13Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
01:54:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
01:46:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:52:02Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:37:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
00:53:00do you remember being scared? —» turn up the silence
21:41:43Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:14:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:30:40Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:33:16Interpretări Teatrale ale lui Eminescu: Luceafărul —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
01:04:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
23:45:50Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:36:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:23:03Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:41:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:55:52„Nu dai interviul, m-ai înțeles?”, Ioniţă la Chicu —» Curaj.TV | Media alternativă
09:17:36Ni mai profanaţi simbolurile de stat! —» Curaj.TV | Media alternativă
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
00:14:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки