Hotin și Cernăuți - bejuterii pierdute de neam!
Mie întotdeauna mi-a plăcut zona Bucovinei, fie cea din actuala Românie, fie cea furată (de turci, apoi de ruși, de comuniștii sovietici, iar în final de ucraineni). Iar când am fost întrebată de patriarhul bloggerilor din MD, Eugen Luchianiuc, dacă doresc să merg la Bukovel, timp de 12 ore am făcut tot imposibilul în posibil numai ca să pot zice: MERG! Pentru o așa călătorie merită să muncești douăsprezece ore și în zile de odihnă. :) Căci Bucovina este o zonă cu un colorit aparte de care nu mă pot sătura.
Înainte de răsăritul soarelui, într-o zi de noiembrie, am pornit la drum spre Bucovina.Primul punct al destinației noastre a fost Cetatea Hotin. Eram pentru a doua oară la această cetate și de fiecare dată am simțit acel spirit al neamului românesc. Căci, aici au trăit secole la rând străbunii neamului nostru. Timp de 350 de ani această cetate a aparținut de Principatul Moldovei. Era prima din cele patru cetăți aflate la hotarul țării (Hotin, Soroca. Tighina și Cetatea Albă). Aici, piesajele sunt extraordinare, chiar și în tomană tîrzie și mohorâtă. Odată ce treci poarta fortăreței, dacă ești atent la detalii, poți vedea pietre pe care sunt scrise cuvinte în grafie latină...
În față se deschide o panoramă, parcă, enigmatică.
Un drum pavat, de sus, duce spre cetate. Trece pe langă niste ruine, apoi pe lângă o biserică și ... te pomenești în fața zidului imens.
În interiorul cetăţii sunt restaurate toate edificiile de altădată - m-a impresionat fântâna foarte mare, beciurile în care se păstrează câteva obiecte vechi, turnurile. Deși, arătau ca noi din cauza restaurării, oricum ești cuprins de trecutul istoric.
La ieșire din cetate, am urcat pe zidul ce are priveliștea spre rîul Nistru. Acolo, sus, îți vine să îți întinzi aripile și să zbori.
Foarte frumos!
De la cetate, am pornit spre orașul Cernăuți.
Poreclit și ”Mica Vienă”, Cernăuțiul e plin de frumuseţi naturale și arhitecturale. Multe monumente și parcuri din secolul 19 se mai păstrează și astăzi. Am vizitat strada pietonală, e în centrul orașului vechi. Un loc unde sunt păstrate toate clădirile așa cum erau pe timpuri, iar din cele care au fost restaurate au fost lăsate la vedre fragmente din picturile sau ornamentele mai speciale, ele fiind drept dovată și în vechimea blocului.
În comparație cu Chișinăul, care nu mai are aproape nici o clădire veche păstrată sută la sută, în Cernăuți
timpul, parcă, s-a oprit pe loc.
Pentru a cunoaşte acest oraș ai nevoie de cel puțin 2-3 zile, pe când noi am reușit să-l vizităm doar câteva ore.
Cu toate acestea, acea bijuterie a orașului, Universitatea faimoasă din Cernăuți, am văzut-o.
Am rămas de-a dreptul cu gura căscată la cât de impresionantă este.
Această Universitate a fost înființată pe 4 octombrie 1875, prin decret împărătesc, de către Franz Josef, împăratul Austro-Ungariei. A fost zidită pe locul vechiului Seminar Teologic Liceal Ortodox.
De această Universitate țin mai multe nume românești de seamă, printre care: Mihai Eminescu, Gala Galaction, Ciprian Porumbescu și alții.
Pentru că nu rămăsese mult până la întunericul nopții, am trecut și pe la monumentul lui Mihai Eminescu. Cred că este cel mai frumos monument al lui Eminescu pe care l-am putut vedea până acum.
Am fost în Cernăuți câteva ore în prima zi a călătoriei noastre și mai puțin de două ore în ultima zi, la întoarcere spre Chișinău. Prea puțin timp pentru atâta frumusețe.
Le mulțumesc mult pentru această frumoasă călătorie: Eugen Luchianiuc, Sergiu Gavriliță, Galina Rotaru și tuturor bloggerilor și fotografilor alături de care am petrecut 4 zile frumoase de vacanță!
Sursa
2013-11-18 00:46:00