Cu capu-n nori.
Sâmbăta trecută, 2 noiembrie la Tipografia5 a avut loc un eveniment tare simpatic – recital de versuri și concertul trupei românești “We sing colors”. Fusesem invitat și eu. Mai bine zis provocat, să recit câteva din versurile mele, pe care din lipsă de timp (sau curaj) nu le pun pe blog.
Pe vremea când lumea deschidea mai des cărțile, decât paginile de internet asemenea petreceri (“șezători” le spuneam noi) se organizau peste tot. Bukowski își recita poeziile prin baruri, Păunescu – la cenacluri, Visotsky – la bucătărie. Formele variau, esența rămânea aceași. Se recita, se cânta, se schimba o vorbă, într-o atmosferă caldă și specială. La fel a fost și la evenimentul de săptămana trecută – “Cu capu-n nori”. Mai jos sunt niște versuri, pe care le-am ales potrivit tematicii recitalului. Cu această ocazie, le mulțumesc încă o dată organizatorilor, participanților, celor care au fost și care au vrut să vină.
***
***Nautilus
Înfășurat într-un pește
Sar în necunoscut.
Iau cu mine timpul
Și colind apele;
Mările negre
Lacurile albe,
Oceanele de maci,
Si râulețele fine
De pe corpul tău, ce-apar
Atunci când noi ne iubim.
***Amnezie
Ce sunt norii, dacă nu fragmente de mare? Ce sunt păsările, daca nu peștii cerului? Oare cand noi oamenii am uitat înotul?
***Izolat ploi
Cod roșu de ploi
De furtuni
De priviri
De insinuari
De exemple din trecute
De exemple din viitor,
De cuvinte
Spuse nelalocul lor
Si in locul deloc potrivit.
Străini ne inundă,
Șiruri grăbite
Strecoară umbrelele
Între tâmplele noastre lipite.
***Stratosfera
Mi-am tăiat o felie de cer
Și am iubit zborul
Cealaltă felie o păstrez
Pe mai târziu
Când voi defini dorul.
***Meteoscopie
Mi-am risipit gândurile pe cerul de toamnă. Aștept ploaia să mi le adune la loc. Azi, umbrela o las acasă.
***Sinteza fericirii
Privesc norii,
Ascult pământul,
Citesc oamenii,
Învăț mereu,
Simt aproape
Respirația iubitei.
S i n t e z ă.
Fericirea e aproape mereu sub norii pamântului, în oamenii pe care-i iubim.
***
Filed under: proiectii
Sursa
2013-11-08 15:05:04