De la usturoi se trage.

E toamna de tot in calendare si odata cu toamna au venit si virozele. Nu la mine, nu inca. Cred ca au facut alergie la mine de cand m-am dat de ceasul mortii anul trecut, prin februarie.
Eram in cautarea rochiei de mireasa, perfecta pentru mine si in loc sa probez rochii de mireasa, m-am gasit infasurata in doua plapume groase, cu temperatura camerei lejer trecuta de 25 si eu cu dintii clantanind. Febra de 39-40 de grade, din termomentrul de sub brat m-a facut si mai palida decat eram de obicei. Tusea mi-a mutat plamanii din loc si un timp am crezut ca e de la tigarile pe care le-am fumat prin plamanii fumatorilor de langa mine, eu, insumi nestiind nici intre care degete se tine o tigara dintre degetul aratator si mijlociu :)).

Am vazut moartea cu ochii, indiferent ca eu am vazut-o de multe ori prin fel si fel de boli inchipuite. Dar de data asta a fost pe bune. Eram singura, intr-o camera pustie. Va imaginati ce tragedie e sa fii singura si bolnava, mai ales in cazul meu, careia ii place sa se vaite si sa se planga. Omu' meu era la 2000 de km departare, ba nu la 3000 ca sa fie mai dramatic. Vorbeam la telefon si eu nu mai incetam cu smiorcaielile. In una din zile (am stat inchisa in camera vreo 4 zile, unde nici musca nu indraznea sa intre), vorbind la telefon, m-a apucat o criza, un abces de tuse. Am incercat sa-i zic Omului meu ca nu pot vorbi, dar in loc de vorbe mi-au iesit niste sunete indiscifrabile. Nu stiu daca m-a inteles, dar a revenit mai tarziu cu propunerea sa-si ia bilet la avion. Tusea ca tusea, dar mi se oprise respiratia. Nasul infundat nu aveam cum sa-l folosesc, dar nici gura larg cascata nu-mi mai era de folos. Boabe mari de lacrimi imi brazdau obrajii, in fata ochilor vedeam un sicriu rece si gandul ca n-am apucat sa le zic alor mei cat ii iubesc imi inundase creerul. In momentul ala timpul s-a dilatat cumva si am avut timp sa gandesc (o mai fac si eu din cand in cand). M-a fulgerat un gand, un cuvant salvator - USTUROI! Da, ala care alunga strigoii si duhurile rele, tot ala de da gust impecabil unei fripturi, inainte de a stinge cu Orbit. Usturoi - un cuvant magic.

Apropo de friptura cu usturoi, Sotu' m-a alinta din cand in cand cu o friptura de porc cu usturoi, rumenita bine intr-un cuptor incins.


Ce legatura are friptura cu raceala mea? Evident, usturoiul. Aceasta planta, buna la toate, nu lipseste niciodata din frigiderul meu, de cand cu pomenita raceala.

Pe scurt: Atunci, in februarie 2012 (n-o sa uit usor luna aia si nici anul), am fentat moartea cu usturoi. Pe semne, ca si ei ii e frica la fel ca si vampirilor. Daca exista. Deci, daca va e frica de moarte, puteti purta in poseta un catel de usturoi (cred ca numai usturoi nu aveam prin posete, noi, doamnele). Amigdalele mele s-au inflamat atat de tare, incat s-au alipit, cauzandu-mi dificultati grave de respiratie, sufocare. Cum spuneam, cu gura larg deschisa ca sa pot trage cat mai mult aer in plamani, cu lacrimi in ochi, am alergat spre frigider. Stiam ca am acolo un catel de usturoi. Era cam deshidratat, dar l-am incercat totusi. Cu mainile tremurande, l-am curatat in graba, l-am zdrobit, am pus un pic pe degetul aratator si l-am bagat in gat, de mi-am frecat amigdalele cu usturoi. Am repetat operatiunea, dar de data asta la baie, pentru orice eventualitate. Nu e o senzatie tare placuta, insa in secundele urmatoare am simtit cum mi se linisteste gatul, tusea si imaginatia mea morbida. Respiratia a revenit la normal, iar in ziua urmatoare am iesit la probat rochii, pe bulevard, cu o prietena de suflet.

Cand eram mica, mama ne alina suferinta in mod naturist. Nu-mi amintesc sa fi luat vreun antibiotic. Toate medicamentele se gaseau in camara bunicii - usturoi, ceapa, macese, tei, otet, spirt medicinal, cartofi.
Usturoiul era pentru amigdale inflamate, suc de ceapa pentru nas infundat, otet si gheata pentru febra, ceaiuri pentru intarirea organizmului, cartof proaspat, dat prin razatoare pentru dureri in gat si amigdale inflamate. Au fost eficiente, caci n-am stat nici o zi in spital. Si inca sunt eficiente.

Ce-mi veni azi cu raceala? Ma inconjoara o multime de oameni atinsi de viroze, raceala, gripa. Eu le zambesc frumos oamenilor, dar si virozelor, iar cand ajung acasa mananc un kg de clemetine, o bucatica de usturoi, dupa care doua-trei frunze de patrunjel si m-am scos de 1 an si 8 luni. 1 an si 8 luni! Sper sa tina faza si anul asta, ca tare n-am chef sa-mi mut plamanii din loc si sa alerg fuguta la doctor sa-mi prescrie antibiotic.

Sanatate va doresc tuturor!

Sursa
2013-10-21 22:29:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

16:41:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
00:14:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:23:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:57:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:42:00Zile critice iulie 2025 —» codul omega
16:52:05Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
03:57:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
02:04:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:48:41Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:10:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:56:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:43:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:26:32Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:01:00NOU, DIN POEZIA AVANGARDEI —» Leo Butnaru
02:14:00no social no justice —» turn up the silence
21:56:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:42:28Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:34:00Precesia și harta reincarnărilor colective —» codul omega
17:23:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:23Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal