Victor este băiatul-speranţă.
Recent a fost diagnosticat cu leucemie acută, spre marea îndurerare organismul nu a rezistat, a cedat.
Victor Moscalenco - omul care mereu încuraja neuitîndu-se la problema lui, s-a stins din viaţă.
Mi-a fost suficient să-l cunosc mai mult pe Victor prin skype, deja cînd se afla în Italia. El era cel care a zis : ,,Doar tu eşti acea persoană cu care pot vorbi în italiană, dar gîndi în română. "
Aveam ceva comun... probabil optimismul care îl posedam ambii.
Cred că o să mă exprim mai bine prin intermediul poeziei, cu speranţa că o va auzi şi el.
In memoriam...
O lume întreagă plînge amarnic
Amintirile se scurg în van
îl chemi şi îi vorbeşti acum zadarnic
priveşti în gol şi-l vezi spre tavan.
Toţi sunt bulversaţi de-a ta alegere
erai optimist şi curajos
şi iarăşi ajung la o neînţelegere
cum poate fi atît de dureros?
Vorbeam într-o limbă
dar gîndeam în a noastră,
sufletul tău e în ceruri
devenit o pasăre măiastră.
În şcoală-ţi stă a ta lumină
suspine cuprinse doar de patimi
înconjurată de-o grădină
elevi ce sădesc numai lacrimi.
Doamne, ai luat pe cel nevinovat
acum AI un înger,
dar noi - un neam îndurerat.
"Alte măşti, aceeaşi piesa"
aşa suntem acum
durere-n chin şi jale
tu ţi-ai ales alt drum...
Dumnezeu să te odihnească în pace. Rămîi un coleg devotat, un frate grijuliu şi un fiu iubitor.
Cu drag,
