Te caut în gândurile mele noapte de noapte. Iar atunci când te găsesc, mintea mea nebună își construiește zeci de mii de scenarii cu tine.
Întrebări ca: ”Ce ar fi fost dacă…?” ”Ce s-ar fi întâmplat când…?” mă împiedică să adorm.
Într-o bună zi ne vom revedea, te-ai gândit? Ce vei face? Vei alerga să mă iei în brațe sau… ne vom privi în tăcere cum ne-am obișnuit? Ah, o privire tot mi-ar fi deajuns. Privirea aia care mă răpune, privirea aia care îmi transmite atâta dorință, iubire, pasiune!
A trebuit să te știu la mii de kilometri ca să regret faptul că nu ți-am acordat un cuvânt, o atingere, un sărut când ne aflam la doar câțiva metri. Dar îmi plăcea să te tratez cu indiferență, recunosc. Să trec prin fața ta lăsându-ți doar parfumul meu care adia pentru câteva secunde, ca într-un vis. Da, un vis! Asta am fost eu pentru tine, dar ceea ce nu știai este că la fel ai devenit un vis pentru mine. Aveam impresia că dacă o să te las să te apropii mai mult, vraja se va destrăma, mă temeam ca toate astea să nu fie doar în capul meu, pentru că e prea mare și puternică iubirea ta, pare ireală, din povești.
Odată mi-ai spus: ”te iubesc din tot sufletu, eo să te am cred că aș fi mulțumit că trăiesc. cum te-am privit prima oară în ochi, nu știu, m-am îndrăgostit într-o secundă și secunda durează și durează.” În acel moment inima îmi striga în piept ”și eu, și eu simt la fel!”, dar eu am preferat să tac. Prostesc, nu?… Știu!
Deja sunt ani buni de la acea ”prima privire” care ne-a aprins inimile și îmi dau seama că nu, nu e nici vrajă, nici vis, e realitate! O realitate pe care nu am vrut să o văd, să o cred poate, dar care cu siguranță o port și eu în inimă undeva.
Să vii, să nu uiți să vii! De data asta tot ce vreau să îți ofer e sufletul meu!
Filed under: Uncategorized
