Daah, eu am zburat azi pentru prima dată, și ca pentru prima dată, a durat puțin; atât de puțin, încât să nu reușesc să meditez ascultând muzică. Am privit orizontul o mare parte din timp. L-am privit îndelungat cu gândul că undeva departe, mult prea departe ca să pot reda prin cuvinte, unde orizontul arată la fel, se află inimioara mea.Despre zbor? Zborul ca zborul, nimic foarte fantastic, doar nevoia de a mă rupe de realitate l-a făcut deosebit. Tot frumos despre zbor e faptul că acolo, sus, parcă și timpul zbura; el zbura repede, odată cu mine, iar eu aveam nevoie de asta. Toată vara am așteptat un asemenea moment, iar săptămâna asta va fi plină de așa momente, după care rutina își va lua din nou locul în viața mea pentru încă o lună, dar până atunci...
P.S. Chiar și de sus Moldova noastră arăta groaznic. Nu, nu e vorba des vederea propriu-zisă, ci de oamenii care pleacă să nu se mai întoarcă, de cuvintele pe care le au de spus despre o Moldovă, care este și a lor.