,, Totul s-a întîmplat în rutiera care ducea spre casă. Cu căştile în urechi şi cu muzica Deva Premal care aducea sufletul mai aproape de inimă , fata a observat un om bătrîn cum a urcat peste 15 minute în acel microbus. Aşteptînd vreo 5 minute, simţul legăturii dintre om au reflectat trăsăturile fizice (ochii albaştri întristaţi - ca cerul după ploaie, recenţi dintr-o intervenţie chirurgicală ,,cataractă", faţa ridată şi părul cenuşiu care depăna timpul ireversibil) . Acel bătrîn semăna cu bunicul fetei care stătea aşezată...
În ziua de astăzi, e rar întîlnit ca un tînăr să ofere locul unei persoane vîrstnice, (probabil din motivul ,,prea-încăpăţînării" ). Fetiţa oferă locul altor persoane foarte rar.
Acelui bunel i l-a oferit :
- Îmi cer scuze, vă puteţi aşeza în locul meu.
- Nu, totul e bine, eu în curînd cobor.
- Vă rog, eu mă scol de pe scaun, dvs aşezaţi-vă.
- Mulţumesc domnişoară. (cu lacrimi ascunse în ochi)
Stînd în picioare şi ascultînd muzică în căşti, peste 45 de minute bunelul coboară şi o priveşte în ochi, nu-i zice nimic, de ce? Privirea îndurerată spunea totul.
Simţul care leagă oamenii trebuie ascultat. Inima nu poate să-ţi vorbească, de aceea, îti trimite simţurile şi mesajele care pătrund în suflet înainte ca să ajungă la tine.
În timp ce bunelul stătea aşezat, fata stătea în picioare, EA avea artrită, dar nu a simţit durere; mai lipsea şi un fluture, în rest totul a fost clar. "
HAI SĂ FIM MAI BUNI !
Cu multă dragoste,
