Topită inima mea
peste tine,
reci amintiri de rău
şi de bine,
zile cu soare şi stări
cu buline,
ieşi-vom oare noi doi
din ruine?
În jur- infinite chipuri
blajine ,
amăgite-n rugi şi aspiraţii
creştine,
chip plictisit-de vînzare-n
vitrine,
sufletul nostru vrea
vitamine.
Prunci povestiti în povestea
cu zîne
se zbuciumă azi între dor
şi suspine,
dragoste oarbă prin
ghilotine
şi utopie în visuri
alpine.
Strategii inutile şi
clandestine
se învîrtesc ca un roi
de albine,
zbuciumul nopţii vineri
s-aline
cea mai rămas
din MINE şi TINE.
Tagged: amăgire, dor, suflet
