nu-mi vorbi prostii
eu aş putea să fiu cuminte, eu aş putea să tac, să rabd, iar în drumul spre casă să plâng şi să înjur pe străzile întunecate. şi asta, de fapt, şi fac. pentru că asta mi se primeşte excelent. lamentabil de excelent.
sau aş putea să-ţi ţip în faţă, să mă ridic şi să plec. asta e mult mai sănătos pentru mine şi pentru încrederea mea. aş vrea să te văd dacă ai să faci ceva, dacă ai să-mi scrii despre sau dacă ţi se va schimba atitudinea.
şi eu permit toate lucrurile care mi se întîmplă şi toate atitudinile, pentru că eu sunt de vină de absolut toate stările mele şi decăderile pe care le simt. nu eşti tu de vină, tu eşti prost, tu eşti ocupat, tu eşti rău, iar eu te las să fii aşa cu mine.
mai vedem. poate încercăm şi noi micile experimente?
să plec şi să trîntesc uşi după mine.
