Dumtrița a absolvit liceul Mircea Eliade, iar acum își face studiile la Paris Dauphine University. În anul III de studii a plecat cu bursă erasmus în Canada.
Daca ar fi să compari așteptările de la erasmus cu realitatea, la ce te-ai așteptat și cum a fost?
Atunci cînd am ales destinaţia programului de schimb mi-am dorit ca aceasta să mă facă să descopăr ceva ce nu am posibilitatea sa văd în Europa. Am trecut oceanul fără nici un fel de aşteptări de la ce urmează să trăiesc acolo. Cele 9 luni petrecute în Montreal au spart unele stereotipuri despre Erasmus şi Canada în particular, pe altele nu au facut decît să le confirme. A fost mai frig decît mă aşteptam, am intîlnit oameni mai binevoitori şi mai generoşi decît în Europa, m-am integrat cu uşurinţă în societatea de acolo. Nu mi-aş fi imaginat că o să îndrăgesc atît de mult o ţară despre care nu ştiam prea multe acum un an. În trecut credeam că cei din Erasmus trăiesc un an în petreceri dar nu a fost aşa (cu toate că pozele de pe facebook susţin contrariul 
). Studenţii internaţionali nu sunt scutiţi de examene şi nu beneficiază de privilegii în raport cu ceilalţi, ba chiar aş spune că e mai greu sa făci parte dintr-un program de schimb căci pe lîngă studii, trebuie să te adaptezi la un mod de viaţă necunoscut, vrei să vizitezi multe locuri,să cunoşti multă lume iar asta cere mult timp şi o bună organizare…Am aşteptat sa întîlnesc studenţi din toată lumea, ceea ce s-a şi întîmplat, deşi totuşi credeam că o să fie mai uşor să pastrez legătura cu toată lumea.
Acum pot să spun cu siguranţă că programele de schimb de studenţi sunt foarte diferite în dependenţă de ţară şi de perioada în care pleci. Pînă la urmă fiecare trăieşte aceleaşi evenimente în mod diferit, de aceea mă bucur că am plecat cu inima deschisă “à l’inconnu”, adunînd impresii noi în loc de eventuale dezamăgiri.
Care a fost cel mai mare câștig după erasmus, experiență, prieteni, studii sau altceva?
Eu consider că programul de schimb m-a făcut să trăiesc o altă viaţă, pentru că întradevăr a fost diferit de cotidianul meu din Paris. Am cîştigat din toate punctele de vedere : am cunoscut sistemul de învaţămînt canadian care se bazează pe lucrul în echipă creaînd o relaţie foarte prietenoasă între elev şi profesor; în ceea ce priveşte oamenii pe care i-am întîlnit, am cunoscut mai bine culturi pe care doar credeam că le ştiu, am învăţat să fiu mai tolerantă, am vizitat mai multe regiuni canadiene şi am gustat din visul american în NYC, am povestit cu mîndrie celorlalţi din ce ţară vin deşi mi-a trebuit multă răbdare să le explic de fiecare dată unde anume se află şi ce limbă se vorbeşte. Totuşi cel mai important pentru mine a fost faptul că am devenit mai independentă. Această experienţă m-a facut să mă descopăr pe mine insămi, să imi dau seama care sunt calităţile şi defectele mele, care scopuri vin în primul rînd şi ce este mai puţin important. Am trecut peste unele temeri şi mi-am demonstrat mie insămi că pot să fac şi unele lucruri pentru care nu mi-ar fi ajuns indrazneală înainte să plec.
Povestește-ne cea o istorioară funny din erasmusl tău.
Fiind într-o cafenea cu o prietenă, mi s-a intimplat să se apropie de noi un chelner să ne intrebe în franceză daca avem nevoie de ceva, eu i-am răspuns că suntem bine, el insă nu s-a grăbit să plece dar a rămas privindu-mă insistent. După zîmbetul său mi-am dat seama că îmi scapă ceva dar nu puteam să îmi dau seama ce anume. Atunci el m-a intrebat în română: Vorbeşti româna, Dumitriţa? Eu am rămas fără cuvinte,nu puteam înţelege cum ar şti un necunoscut de unde vin şi în plus îmi cunoaşte şi numele. Totuşi nu mi-a luat mult timp să-mi reamintesc că era un fost coleg din liceu, care plecase cu familia în Canada şi pe care l-am mai văzut de vreo 9 ani. El m-a recunoscut (ceea ce e destul de uimitor dat fiind faptul că eu m-am schimbat considerabil din clasa a 6a) şi cu toate că încă ezita, a indrăznit să se apropie. Am păstrat legătura şi după asta am rîs mult pe marginea acestei întilniri absolut întimplatoare.
Laura a fost excange student prin programul Erasmus în Elveția, la Bern University of Applied Sciences.
Ce așteptări ai avut de la Erasmus?
Așteptările mele s-au bazat mai mult pe istorioarele povestite de colegii mai mari care au făcut un semestru Erasmus. Majoritatea mi-au spus că a fost fun fun fun, distracții, voie bună. Ei au uitat să menționeze că o sa fie și o sumedenie de proiecte, cursuri, etc. Cel puțin mie mi s-a întâmplat să fiu luata prin surprindere de sistemul de invățământ din Elveția, care m-a ținut cu cartea în mână mai mult decât mă așteptam.
Care a fost cel mai fain om pe care l-ai întălnit acolo?
Cu siguranță profu meu de finanțe! Un domn de vreo 35 ani, mexican de origine, care avea o abilitate remarcabilă de a schimonosi limba engleză, de a rosti 100 cuvinte pe minut și de a te face sa râzi cu lacrimi la lecțiile de finanțe. În același timp, acest profesor a lucrat la companii de top din Mexico și era “headhunted” de mai multe bănci elvețiene, pe care le-a refuzat fiindcă avea nevoie de mai mult timp cu familia.
Deși ora de finanțe se ținea vinerea de la ora 18-20, toată clasa era prezentă mereu în componență completă.
Ce ai învățat de la el?
Am învățat că trebuie mereu să existe un echilibru dintre viața personală și serviciu, am învățat că există sacrificii pe care trebuie să le faci pentru a fi fericit, am înțeles că dacă te apuci de ceva, trebuie să ai o atitudine pozitivă și să o faci cu plăcere, fiindcă astfel te simți fericit și reușești să inspiri și pe alții. altfel nimic din ceea ce faci nu are rost.
Eugen a învățat în Porto, Portugalia, la Faculdade de Ciências da Universidade do Porto. El ne va spune mesajul final.
So, here I am, at the airpot finishing my thesis work being late for all the possible deadlines. Using my last free of charge internet minutes here, I would like to thank everybody who made this dream possible, who saved me on the exams and projects’ presentations, who taught me to surf, who made me understand things, who gave me silence and peace, who stayed with me at the shore until the sun completely hid in the majestic ocean and all all other people who are not taking part from these categories, but from many others. This wasn’t just about drinking cheap shots and “best beer” in the world )) it was also about travels, sunsets, sunrises, birds’ songs in the middle of the night, guitars, waves, football, francesinha, bachalao, inner peace which I haven’t felt anywhere else so much as in great Porto. Parts of me will remain for a long time in all of these things, and it is really not sad, when you know that life can bring you back, and I am sure that such probability is big enough. My self-organizational skills still are not so good, so I am really sorry that I haven’t seen all of you in my last moments spent in Porto, but as I mentioned, it may happen very soon. Even if you’re too lazy to read all of this sentimental stuff, I am sure that my feelings and thoughts are strong enough for you to feel them. You made them start, fucking best years of my life: http://www.youtube.com/watch?v=I28nlS3OSw8
