pplifes

 

Olga Temciuc, studentă, aproape absolventă la Facultatea de jurnalism şi ştiinte ale comunicării şi la cea de Arte frumoase, profil coregrafic în cadrul Universităţii de Stat din Moldova De la 5 ani se ocupă cu dansurile sportive şi a participat la diferite concursuri naţionale şi internaţionale. Îi place foarte mult să danseze, nu poate trăi fără asta. Îi plac călătoriile, vrea să vadă lumea întreagă.

1. Unde îţi doreşti să călătoreşti cel mai mult?

În Africa. Aş lua multe lucruri cu mine pentru a ajuta oamenii de acolo. M-aş implica în tot ce ar aduce folos comunităţii, aş preda dansuri. De asemenea, pe listă e Australia şi Argentina.

2. Ce vei face după ce îţi vei lua diploma de licenţă în iunie?

Încă nu am decis, însă mi-aş dori să fac un master în străinătate, în domeniul dansurilor şau a artelor. Posibil în SUA sau Europa.

3. Ce îţi doreşti cel mai mult?

Îmi doresc să deschid un centru de dezvoltare multilaterală pentru copii (cursuri de dicţie, etică, dans, muzică, folclor). Dar am mai multe vise: să locuiesc în altă ţară, să am o companie de organizare de evenimente, 3 copii (se poate şi mai mult) dintre care 2 să fie gemeni. Vreau să fac lucruri deosebite în viaţa mea. La 60 vreau să sar în sus, să fiu activă, să dansez cu viitorul meu moşnegel. Când eram mică îmi doream să fiu stuardesa şi gândul acesta mai persistă şi până acum.

4. Dacă viața ar dura în medie 30 de ani, ai trăi altfel?

Aş trăi intens, aşa cum o fac acum în fiecare zi, activ, interesant, alături de cei pe care îi iubesc. Eu cred că trebuie să trăim de parcă ar fi ultima zi. Să facem lucruri frumoase, ce ne aduc satisfacţie, să zâmbim şi să ne bucurăm de orice ne apare în calea noastră. Pentru că totul ce vine, vine cu un rost, să creştem, să devenim mai buni.

5. Care a fost cea mai tare experienţă pe care ai trăit-o până acum?

Cele 2 veri petrecute în SUA cu programul Work and Travel. O experienţă care m-a schimbat foarte mult. Despre care le voi povesti şi copiilor mei. Munca care m-a facut responsabilă (chiar dacă predau dansuri din clasa 11), schimbul ăsta de cultură, oameni noi (şi răi şi buni), distracţie, locuri noi vizitate, prieteni, tot acest mix m-au influenţat şi acum văd lumea altfel.

6. Care a fost cea mai simpatică persoană pe care ai întâlnit-o în state?

Era un bărbat de culoare care era încălţat în şosete albe şi umbla fără încălţăminte. Avea mereu o căldare mare cu trandafiri de diferite culori şi le dăruia la feletele din Ocean City de pe Boardwalk. Odata l-am întrebat de ce face asta, pentru că o facea cel puţin o dată pe săpămână şi ne făcea fericite. A spus că aşa îl slăveşte pe Dumnezeu şi că asta îi aduce satisfacţie. La urma, când trebuia să revenim acasă, a venit şi mi-a dat o floare, mie şi prietenei mele şi câte o jucărie de pluş.

 7. Cum crezi, de ce are nevoie un om ca să se simtă împlinit, fericit? Tu eşti fericită acum?

Da, eu pot sa spun că mă simt fericită. Cred că oamenii trebuie să facă ceea ce simt şi ceea ce le aduce satisfacţie. Ceea ce le trece prin cap, să nu se oprească din ceea ce fac doar pentru că asta poate fi catalogat de cineva. Fac ce-mi trece prin cap şi când vreau eu, fără inhibiţii.

 Mesaj final

Happy people don’t necessarily have the best of everything, they just make the best out of everything they have.

Katy Rain este nascută la 17 decembrie, în Republica Moldova, or. Chişinău. Din copilărie, fiind pasionată de muzică şi pictură, a urmat şi a absolvit şcoala de arte ”Valeriu Poleacov” din Chişinău, învăţând vioara, pianul şi arta plastică. În 2009 devine absolventă a Facultății de Fizică a USM și a Facultății de Arte Frumoase cu profil muzical. În august 2009, devine laureată a Festivalului Internațional ”Perla Fiesta” , care a avut loc în Istanbul.

 În primavara anului 2010, s-a lansat proiectul Katy Rain. În paralel cu viața colorată de artist, Katy Rain încearcă să facă ce pare a fi imposibil: să combine arta cu științele reale , și anume activează în calitate de lector al Universtității de Medicină și Farmacie, predând biofizică și matematică superioară.

În toamna anului 2012 Katy s-a stabilit cu traiul în București, începând studiile de master în Analytic Philosophy, Universitatea din București. În paralel continua să activeze ca interpretă.

În 10 august, anul curent, a lansat expoziţia personală de pictură „Tablouri motivaţionale by Katy Rain” ,  în incinta Bibliotecii Naționale.

Cum îți reușește să combini muzica și pictura cu biofizica și matematica?

Se zice că cea mai bună odihnă e schimbul activităţilor. Este foarte important să îţi păstrezi entuziasmul în tot ce faci, iar alternarea unor activităţi atât de diferite probabil mi-l conservează. Ştiintele reale sunt pentru minte, iar arta – pentru suflet : Şi oare nu anume aceste 2 componente alcătuiesc întregul fiinţei noastre? Cred că totul este posibil, dacă crezi şi vrei.

Tu în ce crezi și ce-ți dorești cel mai mult?

Vreau să cred în superioritatea binelui, a adevărului și dreptății. Să cred că fericirea nu este o iluzie și că nu depinde doar de noi înșine, ci și de oamenii pe care îi iubim. Îmi doresc cel mai mult sănătatea şi fericirea mea şi a celor din jur. Şi ca cei scumpi să aibă o viaţă cât mai lungă şi calitativă.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Fericirea pentru mine ţine de prezent. Ea poate să existe, dar să nu fie conştientizată, şi atunci regret cel mai mult. Dar ştiu cu siguranţă unul din momentele de fericire conştientizate : e cel de concentrare asupra creaţiei.

În rest, e cam relativă… Te poate ploua cu bani, dar să nu fii fericit… sau să umbli prin noroi, dar sufletul să îți fie plin de fericire.

Trăiești clipa sau ești mai calculată?

Nu știu dacă să trăiești clipa și să fii calculată ar fi antonime, ca să aleg. Aș vrea să cred că îmi trăiesc clipa. Mai degrabă chiar lucrez asupra acestui lucru.

Deseori trăim în trecutul care nu mai e sau viitorul care încă nu a venit, și e o prostie. Dar așa e firea umană. E greu să te concentrezi doar pe prezent, dar totuşi posibil. Un exemplu ar fi cel dat mai sus. Prin creaţie îţi concentrezi mintea în prezent. Iar cât de calculată sunt, nu îţi pot defini vreun grad.

Sunt ca toţi, un amestec dintre emoţie şi raţiune, iar care prevalează depinde de situaţii. Dacă durata medie a vieții ar fi 35 de ani, ai trăi-o altfel? Oricât de lungă sau scurtă nu ar fi, cred că ar fi la fel. Nu aş fi fost mai înțeleaptă să îmi dau seama că e mai puţin decât ar putea fi:) Dacă ai putea să modifici ceva din trecut, ce ar fi? Să mă întorc și să mă mai nasc o dată. Ca să traiesc tot ce am trăit și încă mult mai mult Ce așteptări ai de la viitor? Vreau ca în viitor să zic: wow.. ce frumos e prezentul. Mă simt împlinită în toate sferele vieţii. Am atins nişte obiective, dar nu mă opresc să îmi pun altele. Mesaj final You can paint your life

Nicolai Balaniuc, (mai bine cunoscut ca Nick Bk) este un tânăr de 20 de ani, pasionat de fotografie, muzică și blogging. Studiază la facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din Universitatea de Stat din Moldova, adoră să cânte la pian, să picteze, iar în timpul liber ocupația sa preferată este să-și facă prietenii, să zâmbească și să fie în cea mai bună dispoziție.

În această vară își petrece vacanța la New York, de unde ne-a și povestit despre copilăria sa și de ce  a ales fotografia ca pasiune și afirmare.

Cum ai ajuns in NY și ce faci acolo ? Acesta a fost visul meu și datorită programului Work and Travel el a devenit realitate. Din păcate nu vă pot oferi detalii despre activitatea mea de aici. Iți lipsește ceva de acasă acolo ? Desigur, familia, prietenii, fetele moldovence și desigur mâncarea tradițională, aici pentru o măliguță și soleanca trebuie să dau 100$. De unde vine pasiunea pentru fotografie și cum a început totul ? Totul a început în clasa întâi, când am primit prima notă de 10 pentru că am desenat nava Titanic. Apoi, pe la 11 ani,  părinții mi-au dăruit prima mea cameră video de care nu m-am despărțit mult timp. Filmam orice vedeam în fața mea și des făceam video bloguri. De aici a pornit și pasiunea mea pentru fotografie. Care crezi ca este cea mai buna lucrare a ta ? Eu cred ca toate lucrările mele sunt bune. Iar din videouri, consider cel mai reușit  #молдоватанцуетлоктями. Din poze, cea care e acum prof pict. Cum crezi, industria cinematografică are viitor în Moldova ?

Moldovenii sunt oameni talentați, dar le este frică să se afirme. Nu sunt adepții experimentelor și de aceea stereotipurile îi distrug. Posibil de vină e și faptul că nimeni nu dorește să investească în artă și astfel se pierd talente.

Dacă ai putea să schimbi lumea înconjurătoare prin photoshop, ce ai schimba ?

Aș schimba drumurile în primul rând Aș adăuga mai multe culori  și zâmbete în societate, de asemenea  aș completa orașul nostru cu clădiri asemănătoare celor din New York. Aș schimba planetele și aș vrea ca pe cer să zboare balene și broaște țestoase de mărimi imense.

Cum și unde te vezi tu peste 10 ani? Next internet sensation Până acum orice am visat, a devenit realitate. Sper norocul să-mi surâdă în continuare și să am parte de mult succes. Mesaj final Never stop dreaming. Realizat de: Valeriu Cazan Redactat de: Tanya Parker

Terrence (Terentie) și-a făcut studiile preuniversitare în cadrul Liceului „Mircea Eliade”. Ulterior a făcut facultatea de finanțe a Academiei de Studii Economice din Moldova. După care masteratul în Business Internațional în cadrul aceleiași instituții și al doilea master în Drept Economic la Academia „Ștefan cel Mare”. Este lider de tineret, activist, voluntar (deja m-am încurcat). Studii nu a făcut în afara Moldovei, în schimb din 2007 și până acum a participat la tone de schimburi de experiență, treninguri și stagii de scurtă durată (mi-ar veni greu să le enumer).

La moment este Președintele Alianței studenților din Moldova (una din cele mai bătrâne organizații studențești din Moldova, fondată în 2000). Predă management de mai bine de 3 ani la Academia „Ștefan cel Mare” (Da! polițiștii fac management – Organizațional, cu specific polițienesc). Acum fondează două platforme, pe care le va lansa în toamnă, deși e prima lui afacere – are tentă socială (deja în toamnă o să vedeți).

Dacă te întreb de platforme, poți să vorbești despre asta ?

Aș putea divulga câte ceva. Lansăm o platformă socială pentru protecția drepturilor consumatorilor și în același timp pentru schimbul de experiențe ale consumatorilor. Deci, nu e nevoie de înregistrări, te loghezi folosind contul de pe una din rețelele sociale. Să zicem că ai avut o experiență neplăcută fie cu un chelner, fie cu un polițist sau medic… platforma noastră te va ghida cum ai putea lăsa o reclamație la noi pe site. Ulterior informația va fi distribuită și pe rețele sociale. Mai mult decât atât, juristul nostru te va consulta online gratuit și te va ghida. Nu se rezumă doar la postarea reclamației. Noi intenționăm să solicităm prestatorului să regleze neînțelegerea sau să substituie produsul s.a.m.d

A doua platformă ține de angajarea tinerilor specialiști – aici mai puține detalii la moment.

Cum ți-a venit ideea cu prima platformă ? Vine dintr-o experiență personală ?

Totul vine din experiență personală, de exemplu am decis să devin activist deoarece timp de 4 ani am avut un conflict cu diriginta (fapt pentru care ii mulțumesc, deoarece îmi dau seama că ea m-a motivat) eventual am avut judecată și dânsa a fost concediată (visul oricărui elev, nu?). În cazul consumatorilor la fel, toți avem experiențe neplăcute. Cu angajarea studenților la fel.

Ca să rezum totul menționat anterior, algoritmul meu e simplu, eu nu vreau ca cei care vin după să piardă la fel de mult timp pe conflicte cu profesori, certuri cu prestatorii de servicii, sau timp pierdut pentru a găsi o ofertă de muncă – Deci, la direct sunt experiențe proprii (negative) și nu vreau ca alții să aibă parte de ele.

Nu sunt sigur dacă e clar, dar cam așa funcționează lucrurile. Să faci bani e banal. Eu am nevoie de o tentă socială, ca să simt că las ceva în spate. Că sunt util. Dacă aș vinde hot-dog-uri atunci aș face să fie Bio, cu vitamine și energizante (metaforic) așa mă simt eu împlinit (așa mi-au fost spălați creierii acasă, la liceu în cercul de prieteni, eventual formându-mi valorile pe care le am)

Ce alte lucruri te face să te simți împlinit ?

Întrebarea pe care o adresez mereu unui om nou. Mă aflu la un moment în drumul meu când mă simt împlinit mainly de la realizări profesionale. Același hazard pe care îl are un clubber când iese la o petrecere, sau un „nerd” care a trecut un quest nou în WoW. În plus un filosof de origine Poloneză (nu îi ține minte numele, e contemporan) spunea – De ce să fii fericit? când poți fi interesant. Eventual nu sunt sigur că împlinirea/fericirea „is the ultmate goal” . Uneori mă gândesc că le adresez tuturor această întrebare pentru că singur încă sunt în căutare.

Atunci cum crezi, care este the ultmate goal ?

Să las ceva în spatele meu ca celor care vin după să le fie mai ușor și să cucerească noi înălțimi.

În general, sunt teorii că peste milioane de ani, am putea rămâne fără atmosferă, (planetele mai aproape de soare deja au pățit-o). Eventual am fi nevoiți să colonizăm alte planete care au cam aceleași condiții ca pe pământ, de aceea specialiștii zic că the ultimate goal of humanity e să colonizeze alte planete, pentru ca toate cunoștințele, experiențele acumulate so far să nu fie zădarnice. Să admitem că e adevărată ipoteză. Nu cred că ar fi realizabilă cu valorile pe care le are umanitatea la moment. Deci până nu devenim mai toleranți, umani, bine-voitori unul față de celălalt, nu vom realiza nimic. Egoismul ne limitează, tot ce e de valoare, sau frumos a fost realizat de un grup de oameni. Eu încerc să inspir (mă rog schimbarea pornește de la noi)

Cum te-ai lăsat de fumat și ce i-ai recomanda unui tânăr fumător?

A fost a treia tentativa, reușită finally. nu fumez din noiembrie. Aș încerca să-i explic, că nu fumează tutun, e celuloză îmbibată cu nicotină și alți aditivi care au scopul de a te ține dependent.

 Eu am să dau un exemplu pe care recent la citit la unul din mentorii mei de retorică. Este vorba despre un studiu care spune despre maimuțele Macaca, care consumă frunze de coca. A fost făcută o observație, maimuțele cu rang cel mai jos consumă cele mai multe frunze de coca, alea care sunt lideri de haită nu le consumă, au suficientă serotonină de la statutul lor. Concluzia simplă : smoking is for losers. În lumea antică alcoolul era strict pentru sclavi. Cam asta m-a făcut să las. Dacă ai putea petrece o zi cu o personalitate care a trecut în neființă, cine ar fi ?

Musashi Miyamoto , ultimul samurai Japonez. Fiecare samurai avea un Bushido (cod de onoare, un set de reguli). Al lui Musashi se cheamă Dokkōdō. Dacă am traduce mot-a-mot „The Way to Go Forth Alone”.

Cum vezi Rep. Moldova peste 2 secole ?

Văd în toată lumea incubatoare. Nu cred că insitutul familiei v-a mai exista. Consider că va ava loc o revoluție socială, și Moldova la fel va fi afectată în contextul globalizării. Puțin prea Sci-Fi ? oh well 200 years quite some time.

Mesaj final Cu cât mai mult azi în cocos și fășîn cu atât mai puțin mâine în saint-tropez și miami, dar pentru asta tre’ de muncit

Dumtrița a absolvit liceul Mircea Eliade, iar acum își face studiile la Paris Dauphine University. În anul III de studii a plecat cu bursă erasmus în Canada.

Daca ar fi să compari așteptările de la erasmus cu realitatea, la ce te-ai așteptat și cum a fost?

Atunci cînd am ales destinaţia programului de schimb mi-am dorit ca aceasta să mă facă să descopăr ceva ce nu am posibilitatea sa văd în Europa. Am trecut oceanul fără nici un fel de aşteptări de la ce urmează să trăiesc acolo. Cele 9 luni petrecute în Montreal au spart unele stereotipuri despre Erasmus şi Canada în particular, pe altele nu au facut decît să le confirme. A fost mai frig decît mă aşteptam, am intîlnit oameni mai binevoitori şi mai generoşi decît în Europa, m-am integrat cu uşurinţă în societatea de acolo. Nu mi-aş fi imaginat că o să îndrăgesc atît de mult o ţară despre care nu ştiam prea multe acum un an. În trecut credeam că cei din Erasmus trăiesc un an în petreceri dar nu a fost aşa (cu toate că pozele de pe facebook susţin contrariul ). Studenţii internaţionali nu sunt scutiţi de examene şi nu beneficiază de privilegii în raport cu ceilalţi, ba chiar aş spune că e mai greu sa făci parte dintr-un program de schimb căci pe lîngă studii, trebuie să te adaptezi la un mod de viaţă necunoscut, vrei să vizitezi multe locuri,să cunoşti multă lume iar asta cere mult timp şi o bună organizare…Am aşteptat sa întîlnesc studenţi din toată lumea, ceea ce s-a şi întîmplat, deşi totuşi credeam că o să fie mai uşor să pastrez legătura cu toată lumea.

Acum pot să spun cu siguranţă că programele de schimb de studenţi sunt foarte diferite în dependenţă de ţară şi de perioada în care pleci. Pînă la urmă fiecare trăieşte aceleaşi evenimente în mod diferit, de aceea mă bucur că am plecat cu inima deschisă “à l’inconnu”, adunînd impresii noi în loc de eventuale dezamăgiri.

Care a fost cel mai mare câștig după erasmus, experiență, prieteni, studii sau altceva?

Eu consider că programul de schimb m-a făcut să trăiesc o altă viaţă, pentru că întradevăr a fost diferit de cotidianul meu din Paris. Am cîştigat din toate punctele de vedere : am cunoscut sistemul de învaţămînt canadian care se bazează pe lucrul în echipă creaînd o relaţie foarte prietenoasă între elev şi profesor; în ceea ce priveşte oamenii pe care i-am întîlnit, am cunoscut mai bine culturi pe care doar credeam că le ştiu, am învăţat să fiu mai tolerantă, am vizitat mai multe regiuni canadiene şi am gustat din visul american în NYC, am povestit cu mîndrie celorlalţi din ce ţară vin deşi mi-a trebuit multă răbdare să le explic de fiecare dată unde anume se află şi ce limbă se vorbeşte. Totuşi cel mai important pentru mine a fost faptul că am devenit mai independentă. Această experienţă m-a facut să mă descopăr pe mine insămi, să imi dau seama care sunt calităţile şi defectele mele, care scopuri vin în primul rînd şi ce este mai puţin important. Am trecut peste unele temeri şi mi-am demonstrat mie insămi că pot să fac şi unele lucruri pentru care nu mi-ar fi ajuns indrazneală înainte să plec.

Povestește-ne cea o istorioară funny din erasmusl tău.

Fiind într-o cafenea cu o prietenă, mi s-a intimplat să se apropie de noi un chelner să ne intrebe în franceză daca avem nevoie de ceva, eu i-am răspuns că suntem bine, el insă nu s-a grăbit să plece dar a rămas privindu-mă insistent. După zîmbetul său mi-am dat seama că îmi scapă ceva dar nu puteam să îmi dau seama ce anume. Atunci el m-a intrebat în română: Vorbeşti româna, Dumitriţa? Eu am rămas fără cuvinte,nu puteam înţelege cum ar şti un necunoscut de unde vin şi în plus îmi cunoaşte şi numele. Totuşi nu mi-a luat mult timp să-mi reamintesc că era un fost coleg din liceu, care plecase cu familia în Canada şi pe care l-am mai văzut de vreo 9 ani. El m-a recunoscut (ceea ce e destul de uimitor dat fiind faptul că eu m-am schimbat considerabil din clasa a 6a) şi cu toate că încă ezita, a indrăznit să se apropie. Am păstrat legătura şi după asta am rîs mult pe marginea acestei întilniri absolut întimplatoare.

Laura a fost excange student prin programul Erasmus în Elveția, la Bern University of Applied Sciences.

Ce așteptări ai avut de la Erasmus?

Așteptările mele s-au bazat mai mult pe istorioarele povestite de colegii mai mari care au făcut un semestru Erasmus. Majoritatea mi-au spus că a fost fun fun fun, distracții, voie bună. Ei au uitat să menționeze că o sa fie și o sumedenie de proiecte, cursuri, etc. Cel puțin mie mi s-a întâmplat să fiu luata prin surprindere de sistemul de invățământ din Elveția, care m-a ținut cu cartea în mână mai mult decât mă așteptam.

Care a fost cel mai fain om pe care l-ai întălnit acolo?

Cu siguranță profu meu de finanțe! Un domn de vreo 35 ani, mexican de origine, care avea o abilitate remarcabilă de a schimonosi limba engleză, de a rosti 100 cuvinte pe minut și de a te face sa râzi cu lacrimi la lecțiile de finanțe. În același timp, acest profesor a lucrat la companii de top din Mexico și era „headhunted” de mai multe bănci elvețiene, pe care le-a refuzat fiindcă avea nevoie de mai mult timp cu familia. Deși ora de finanțe se ținea vinerea de la ora 18-20, toată clasa era prezentă mereu în componență completă.

Ce ai învățat de la el?

Am învățat că trebuie mereu să existe un echilibru dintre viața personală și serviciu, am învățat că există sacrificii pe care trebuie să le faci pentru a fi fericit, am înțeles că dacă te apuci de ceva, trebuie să ai o atitudine pozitivă și să o faci cu plăcere, fiindcă astfel te simți fericit și reușești să inspiri și pe alții. altfel nimic din ceea ce faci nu are rost.

Eugen a învățat în Porto, Portugalia, la Faculdade de Ciências da Universidade do Porto. El ne va spune mesajul final.

So, here I am, at the airpot finishing my thesis work being late for all the possible deadlines. Using my last free of charge internet minutes here, I would like to thank everybody who made this dream possible, who saved me on the exams and projects’ presentations, who taught me to surf, who made me understand things, who gave me silence and peace, who stayed with me at the shore until the sun completely hid in the majestic ocean and all all other people who are not taking part from these categories, but from many others. This wasn’t just about drinking cheap shots and „best beer” in the world )) it was also about travels, sunsets, sunrises, birds’ songs in the middle of the night, guitars, waves, football, francesinha, bachalao, inner peace which I haven’t felt anywhere else so much as in great Porto. Parts of me will remain for a long time in all of these things, and it is really not sad, when you know that life can bring you back, and I am sure that such probability is big enough. My self-organizational skills still are not so good, so I am really sorry that I haven’t seen all of you in my last moments spent in Porto, but as I mentioned, it may happen very soon. Even if you’re too lazy to read all of this sentimental stuff, I am sure that my feelings and thoughts are strong enough for you to feel them. You made them start, fucking best years of my life: http://www.youtube.com/watch?v=I28nlS3OSw8

Christinne a învățat din cl 1 -5 scoala nr 53 , apoi la Liceul Liviu Deleanu până în cl.9 , profil de arte. A absolvit școala de arte plastice A. Şciusev, trecând direct în anul 2 de învățământ ( în total sunt 4 ) deoarece era peste colegii de vârsta ei. Era într-o clasă cu copii de vârstă mai mare cu unu, doi sau trei ani, dar era cam la același nivel cu ei . Acum invață la Colegiul de Arte Alexandru Plamadeală, la facultatea Design Interior. Îi place să privească filme, să asculte muzică, să deseneze când îi vine dorința și inspirația , nu când trebuie pentru colegiu etc. , îi place să-i pozeze mamei ( ea îi face permanent poze, e un hobby și un fel de lucru paralel de al ei ) , îi place să facă diferite lucruri hand-made, decor pentru camera.

În ce momente îți vine dorința și inspirația de a desena?

Nu demult am început să citesc o carte în care am găsit fraza perfectă ce reprezintă arta, în opinia mea,  ‘Art never comes from happiness’. Așa e și la mine . Probabil îmi vine mai ușor să explic unele sentimente, dorințe sau trăiri prin desene, și anume sentimentele negative, ele mă motivează puternic de a crea ceva, de a mă exprima în modul meu personal. Dar sunt și cazuri când inspirația vine de la sine, de la o stare plăcută, uneori datorită persoanelor ce ma înconjoara, de fapt ea persistă mereu, doar trebuie să fii pe o unda cu ea.

Apropo despre dorințe, tu ce-ți dorești cel mai mult la moment?

Poate sună banal dar unica ce-mi doresc acum, este să fiu fericita și să am persoanele dragi alaturi.

Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Atunci când nu ai lucruri nefinisate, când te ocupi cu ceea ce iți place, când un copil mic îți zâmbește și te îmbrățișează strâns și plânge când trebuie să se despartă de tine, când zâmbești de la simplul motiv că trăiești și când persoanele dragi te susțin în tot ceea ce faci.

Ce planuri ai pentru viitor?

Să absolvesc colegiul și să plec peste hotare, sa învăț la Universitate, încă nu m-am decis dacă rămân la Design Interior sau trec la Arhitectura, e prea devreme pentru a alege definitiv cu ce vreau să mă ocup în viitor. Aș vrea să deschid o expoziție personală pentru caritate, să am un job iubit și să mă dezvolt în plan profesional, și cât de banal nu ar suna, să las o amprentă în urma mea .

În ce oraș ai vrea să locuiești?

Aș dori să locuiesc în New York, totuși viața de megapolis te atrage intr-un oarecare mod, simt că nu-mi ajunge acea aglomerație ce persistă acolo.

Care crezi că este cel mai frumos desen făcut de tine?

De fapt atunci eram într-o dispoziție nu prea buna, am găsit o poză pe net de la care m-am inspirat și am realizat-o. Asta a fost prin luna Februarie 2013.

Ce este inspirația pentru tine, unde o găsești și cum ești când ești inspirată?

Când sunt inspirată sunt calmă, simt o armonie cu mine însumi, e un sentiment perfect de liniște. Inspirația persistă mereu, în orice, în forme, persoane, materiale, utilaje, muzica, sunete, acțiuni, natura.

Mesaj final

The greatest pleasure in life is doing what people say you cannot do.

Janetta este absolventă a Liceului Teoretic „Gaudeamus”. De mai mult de jumătate de an lucrează ca reporter pentru site-ul allfun.md, rubrica Agent Fashion. A făcut parte din agenția de modele „Mandarin Models”, însă acum practică foarte rar modelingul. La moment cel mai mare vis al ei este să plece la studii peste hotare, unde, cred ea, va începe o viață nouă. Adoră jocurile video, muzica și nu-și imaginează măcar o zi fără să asculte piesele ei preferate. Îi place să citească, mai ales cărți gen detective și mystery.

În ce țară vreai să pleci?

Vreu să plec în Danemarca. Inițial am vrut să merg în Suedia, însă studiile și traiul acolo sunt cam dificile și problematice. Am câțiva prieteni și cunoscuți în Danemarca, care mi-au povestit foarte multe lucruri despre ea și m-au convins să aplic la diverse universități. Plus, Danemarca a fost mulți ani țara cu cea mai fericită populație.

Unde îți dorești să călătorești cel mai mult?

Evident, după cum am mai spus, prima țară pe care o să o vizitez va fi Suedia, Stockholm. Am o admirație speciala față de ea. După care, plănuiesc să merg in Tokyo, Los Angeles și nu în ultimul rând – orașul Boom, Belgia, pentru a fi prezentă la festivalul Tomorrowland, la care visez să ajung de ceva timp, fiind o iubitoare înrăită de muzică electronică.

Unde ţi-ar plăcea să te fi născut şi în ce perioadă ?

Nu m-am gîndit niciodată la asta. Cred că sunt mulțumită și de situația reală și nu aș vrea să schimb nimic. Poate doar un lucru: să mă nasc intr-o Moldovă mai dezvoltată și mai stabilă în toate domeniile, decît acum.

În a cui loc ai vrea să fii pentru o zi?

Aș vrea să fiu în locul muzicienilor pe care îi ascult, îi admir și visez să îi văd live. Să ma simt și eu în pielea lor, să trăiesc acele senzații de bucurie cînd ești pe scena și vezi cum o mulțime de cîteva sute sau chiar mii de oameni iți aplaudă și îți mulțumesc pentru muzica bună pe care o faci, care îi inspiră zi de zi. Să merg în tururi, să vizitez diferite tări, să îmi pun tot sufletul în ceea ce fac.

Ce lucru ai vrea să-l faci zilnic?

Să înot. Mereu am iubit apa și mi-am dorit să trăiesc pe malul oceanului.

Pe tine ce te face fericită, inafară de înot?

Orice lucru legat de ceea ce iubesc mă face fericită. Totul legat de: părinți, persoana iubită, cărțile și filmele bune, muzica din playlist și mai sunt împlinită atunci cînd simt că progresez și îmi văd meritele după toată străduința depusă. Îmi place să fiu lăudată ( cui nu-i place)

Cum te vezi peste 10 ani?

Știu că voi fi o femeie împlinită, pe toate planurile, inclusiv profesional și sentimental. Cel puțin, voi lucra foarte mult, ca să ajung să fiu așa cum îmi doresc.

Mesaj final

If you’re good at something, don’t do it for free.

Olga este elevă la Liceul „Prometeu-Prim”, practică regulat sportul şi are o pasiune aparte pentru artă, estetcică şi tot ce este frumos. Are un blog, în special despre modă, însă nu pretinde a fi fashion blogger. Adoră zilele ploioase, mirosul cărţilor şi răsăritul de la 5 dimineţă.

link de la blogul ei http://foxonheels.blogspot.ro/

Când și cum ai început să scrii pe blog?

Ideea de a avea un blog a apărut căţiva ani în urmă, când deabia am aflat de existenţa unei astfel de oportunităţi. Am moştenit de la mama dragostea pentru fotografie si modă, de aceea am hotărât să încep a publica ideile şi gândurile mele prin intermediul acestuia. Această vară vreau să-i dedic blogului mai mult timp, pentru a realiza toate planurile si ideile pe care din lipsa timpului nu le-am putut îndeplini până acum.

Dacă ziua ar dura 25 de ora, ce ai face în acea oră în plus?

Cu siguranţă aş citi sau aş dormi, pentru că în timpul şcolii anume pentru aceste două lucruri(vitale pentru mine) nu-mi ajunge timp.

Cu ce te mai ocupi în timpul școlii înafara de școală?

Dintre activităţile mele extra-şcolare fac parte limbile străine (engleza, franceza, germana) şi sportul (fitness, bazin, tennis). Câteodata seara ies cu tata să conduc maşina sau cu prietenii la o cafea.

Și ce vreai să devii când vei crește mare?

Prea grea întrebare pentru mine la momentul dat. Am mai multe idei referitor la cariera mea în viitor, însă nu pot încă lua o decizie hotărâtoare. Sunt multe profesii, care mă interesează şi pe care aş vrea să le încerc, dar nu sunt sigura căreia dintre ele sunt gata să mă dedic.

Care este dorința ta cea mai mare?

Cât de banal nu ar suna, dar dorinţa mea cea mai mare este de a mă realiza pe plan profesional, să las ceva în urma mea, să contribui cu ceva semnificativ şi util pentru societate. Mi-aş dori ca atunci când deja voi fi la o vîrstă foarte înnaintată să privesc în urmă şi să fiu mândră tot ce am făcut şi am creat pe parcursul vieţii.

Ce-i alege între o carieră de succes și o familie frumoasă?

Nu cred că voi putea vreodată răspunde cu exactitate la această întrebare, pentru că în diferite perioade ale vieţii priorităţile noastre variază de la o extremă la alta. Mereu voi aspira la o carieră de succes cu multe realizări şi la o familie fericită, pentru că îmbinarea celor două presupune o viaţă împlinită pentru orice om. În momentul când mă voi trezi dimineaţa, copleşită de sărutările soţului şi a celor 2 copii, cărora le voi pregăti micul dejun, după care voi pleca la lucru pe care îl iubesc enorm, atunci mă voi simţi cel mai fericit om de pe pământ.

Care sunt preoritățile tale la această perioadă a vieții?

Prioritate mea în acestă perioadă este învăţătura. Mă strădui să acumulez cât mai mult pentru dezvoltarea personală. De mic copil am fost educată că până la majorat şcoala şi învăţătura trebuie să fie prioritatea nr. 1 pentru mine.

Mesaj final

Work hard. Have fun. No drama!

Doina este studentă la master, anul I , specialitatea :Psihologia muncii şi organizaţională. Anterior a absolvit Universitatea de Stat , specialitatea:Psihologie. De la 18 ani face voluntariat, ce i-a permis să călătorească prin ceva ţări. Cea mai tare experienţă a fost în Georgia, când a fost observator internaţional la Alegerile Parlamentare 2012. Îi place muzică clasică şi vinul.

Din toate aceste călătorii, povestește-ne o istorioară funny.

Vară trecută, în cadrul unui proiect, am fost gazda a mai multor cetăţeni străini. De la assitent de trainer şi participant am ajuns să ajut şi în bucătărie foarte serios , pregătind carnea pentru grătar pentru a 2 zi , până la 2 noaptea. Nu a sărit nimeni să mă ajute că nu se pricepeau, în schimb mi-au făcut poze cu mâinile mele pline de ketchup până la coate.

Care a fost cel mai de treabă străin pe care l-ai întâlnit?

Cel mai fain străin l-am cunoscut în Georgia Emal, el fiind din Danemarca , dar de origine islamică. Un munte de om, care seara mereu se îmbrăca în straiele lor naţionale,fumanarghilea şi ne vorbea din Coran. Era prea vesel.

Care e deosebirea dintre cei din Europa și cei din md?

pff, foarte bună întrebare. Ca să n-o dau în clişee, oamenii din Europa sunt mai calmi (chiar de au temperamente „caliente”, de exemplu italienii) , nu se grăbesc, au grijă de ei şi se bucură de viaţă cu adevărat. Iar când văd cum de la mic la mare ies la plimbare pentru o îngheţată, mă gândesc la oamenii noştri care traiesc, dar degeaba uneori.

Cum crezi, după posibila aderare la UE, ne vom schimba și noi?

Sincer nu cred. Nu e vorba de o aderare sau de un document semnat. E vorba de mentalitate, dorinţa de a-ţi depăşi condiţia mediocră, de a trece dincolo de zona de comfort de a creşte emoţional şi spiritual. E nevoie de timp, generaţii, şi multă răbdare.

Tu cum ești, calculată sau imprevizibilă? Ce ai alege între pregătirea pentru examenul de mâine și o bere cu prietenii?

Sunt şi şi sunt calculată când am de ţinut un training şi ştiu că se aşteaptă de la mine multe (mai ales când vorbesc de spre inteligentă emoţională) dar şi imprevizibilă când e de mers undeva în vacantă. Nu am nici o problemă să îmi fac geantă şi să plec într-o oră. Aşa simt cum capăt mai multă încredere că pot să fac orice. Însă când e vorba de examen, învăţ pentru examen berea nu fuge din frigider.

Povestește de vreun caz când ți-ai făcut geanta întro oră și ai plecat?

2 ani în urmă. Alături de o gaşcă , cu 15 ore până la finele anului ; noi am decis să mergem spre Timisoara să sărbătorim Anul Nou. Era destul de frig, dar noroc de drumuri curate, am ajuns în timp şi am reusimt şi şubă să facem .:)) Iar una din farfuriile cu şubă a fost ascunsă de un prieten la balcon că să nu o mănânce restul băieţilor:)) ma faci sa imi amintesc toata viata :))) Dacă moneda naţională a Republicii Moldova ar fi fericirea , tu cît de bogată ai fi ? Eu şi cum moneda curentă sunt fericită (cu mici excepţii) :)) Cred că nu a-şi mai avea stres să îmi plătesc facturiile, odată ce a-şi putea plăti cu fericire, şi a-şi face zilnic zeci de oameni fericiţi. Fericirea maximă ar fi că o să am mai mult timp să fac sport.

Mesaj final

Recunoaşte când ai greşit. Respectă-ţi prietenii Dăruieşte respect şi …Râde mult

Doina conduce unul dintre cele mai vizualizate bloguri din Moldova : oblivion.md , este iniţiatoarea unui proiect nou în cadrul Kinematique. Este proaspătă absolventă de liceu, îi place sa facă bijuterii, să citească, să scrie articole, să cunoască oameni de valoare. Încă nu se poate percepe în totalitate cum este, e foarte ambițioasă, fraza că dacă cineva îți închide ușa, intră pe fereastră e exact despre ea, este o fire creativă, arta e cea care o definește.

Unde găsești inspirația?

Îmi place să mă plimb singură în mijlocul naturii cu căștile în urechi, mă inspir de la marile case de modă italiene, oameni frumoși cu stil și atitudine. Mă inspiră orașul Chișinau, arhitectura, filmele, muzica urbană.

Ai vreun loc în Chișinău unde te simți cel mai bine?

Cred că acasă mă simt mai bine, dar ador bulevardul Ștefan cel Mare, de o sumedenie de ori am l-am traveversat, dar mereu redescopar ceva nou.

Ai vreun plan pentru viitorul tău sau la ce te aștepți de la viitor?

Îmi este frică de viitor, pentru că traim într-o lume plină de fraude, minciună și invidie.  Sunt ferm convinsă că într-un final dreptatea va fi ceea care castigă. Îmi doresc foarte mult să schimb lumea și asta se va întamla cu siguranță.

În ce mod vreai să schimbi lumea?

Schimbarea trebuie să înceapă de la mine, să mă schimb spre bine indiferent de eșecurile și obstacolele pe care le creaza oamenii, oamenii sunt cei care ne provoacă schimbările negative. Simplitatea omului, zâmbetul, încrederea în sine, înțelepciunea și desigur familia sunt cheia unor schimbări câtuși de minuscule. Fiecare reprezintă un model pentru cineva și dacă vei poseda acele calități și valori omenești, vei fi chiar tu cel care va duce lumea spre frumos.

Spre ce tinzi mai mult, spre o carieră de succes sau o familie frumoasă?

Aș dori mult să le combin, o adevarată femeie este soție, mama și o carieristă.

Care este lucrul care te face cea mai fericită?

Ca familia să-mi fie mereu alături.

Ce e mai rău , să eşuezi sau să nu încerci?

Să nu încerci, cel ce nu încearcă nu va da greș niciodată. Greșelile pentru mine sunt cea mai mare motivare să continui.

Mesaj final

Privește lumea în culori, motivează-te singur, doar tu ești capabil sa dobori munți)