Ion Antonescu
In conditiile istorice catastrofale din vara si toamna anului 1940, cand era in pericol insasi existenta statului roman, situatia de criza tragica la care au contribuit prin partea lor de intrese meschine partidele zise ”istorice” generalul Ion Antonescu a fost singurul care si-a asumat responsabilitatea pentru conducerea Romaniei, pentru a salva tot ce ramanea de salvat. Vocatia sa de lucid si intelept conducator a dobandit impresionante dimensiuni in timpul guvernarii sale. Prin demnitatea sa curajoasa, prin verticalitatea pozitiei sale, el s-a afirmat ca o mare personalitate istorica. S-a spus adeseori că Mareşalul Antonescu a fost un „dictator fascist”. Deşi regimul său este unul de factură autoritară, istoricul Florin Constantiniu prezintă guvernarea antonesciană drept o „dictatură moderată” datorită comunicării intense cu liderii fostelor partide politice, incomparabilă cu regimul existent în cel de-al Treilea Reich, în Italia fascistă ori în Uniunea Sovietică. („O istorie sinceră a poporului român”, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, pag. 371-372.). În ceea ce priveşte orientarea sa politică lucrurile pot fi discutabile. Simpatiile Mareşalului au fost pro-engleze şi pro-franceze, durând din perioada în care a fost ataşat militar la Londra şi Paris. În problema politicii, însă, Antonescu i-a declarat lui Hitler că pe el „nu-l interesează ideologiile, ci interesele superioare ale patriei sale”. Dacă ar fi fost „fascist”, foarte probabil să se fi manifestat obedient în faţa ordinelor Fuhrerului. În realitate el a avut întotdeauna o ţinută demnă în discuţiile cu Hitler. Spre deosebire de Ion Antonescu cei 2 lideri politici—Iuliu Maniu si Dinu Bratianu erau incredintati ca victoria finala nu va fi nici a Germaniei, nici a Uniunii Sovietice,adevaratii biruitori vor fi fortele anglo-saxone. Ei au mizat din plin pe cartea anglo-saxonilor pe cand Antonescu pe cea a Germaniei, si a continuat sa mizeze chiar si dupa ce si-a dat seama ca razboiul era pierdut numai pentru a nu abandona Romania in mainile Uniunii Sovietice. Drama acestor lideri politici care aveau in comun o sincera si profunda iubire de tara, ceea ce i-a facut sa se consulte si sa se respecte reciproc, drama lor si a intregii Romaniei a fost ca in cele din urma cartea castigatoare a fost cea a Uniunii Sovietice, pe care nici Antonescu, nici opozitia democrata nu ar fi putut-o juca fara ca sa ne si sa se piarda. Destinul Basarabiei, pamant la care au tinut atat de mult Ion si Mihai Antonescu, pamant pentru care s-au jertfit, a fost asemanator cu soarta celor doi conducatori de tara — destinul tradarii. Rupta pentru a doua oara de Soviete in 1944, Basarabia a fost supusa comunizarii bolsevicii incercand sa omoare tot ce este romanesc. In anul 1946, cei Antonescu au si-au gasit moartea in fata unui pluton de executie, in spatele caruia au stat tancuri cu stele rosii. http://www.youtube.com/watch?v=qxK9MWeZpBU http://www.youtube.com/watch?v=5GOmD1pe-DgSursa
2008-06-01 15:29:03