Suntem doi oameni, doi copii care se iubesc, care nu pot unul fără celălalt, care sunt în stare de orice pentru a putea petrece împreună măcar cîteva clipe..
Dragostea asta, nu poate fi înţeleasă de cei care au idei fantastice..
Nu mai ştiu de-i bine sau nu, îl iubesc şi voi fi mereu aici pentru el.
Chiar dacă mă simt teribil de singură, ştiu că pentru el aşa va fi bine, are să o încerce şi pe asta pentru o viaţă mai bună. Da, îl înţeleg, eu aş face la fel.
Mă doare să-l ştiu departe, şi mă consumă gîndul ăsta..
Am să aştept, se merită!
