40 de metri deasupra imaginaţiei mele, noi facem dragoste.
tu ai sensibilitatea unei maşini care prinde radiosemnale la o distanţă de 15 cm lăţime şi peste 3 metri jumate înălţime, la fel ca gardurile moldoveneşti şi zidurile germane.
dragostea ta mă face să mă gândesc dar cum e asta să iubeşti platonic? să vorbeşti despre lucruri frumoase ca flori şi cărţi şi ţări la depărtare de 2 vizite la ambasadă. cum e asta să nu aminteşti oamenilor de visele şi cele mai mari temeri ale copilăriei lor. ca să le intri în suflet şi cu aceeaşi fineţe şă le ieşi, lăsându-le un gol.
tu ai suflet, dar eşti un om fără suflet. paradox - скажете вы. şi eu la fel.
şi în aceleaşi dimensiuni, de 15 cm distanţă şi cu un pod de 3 metri jumate, pe care dacă eu sar pot să-l ating, stăm noi faţă-n faţă şi eu îţi aud gândurile şi simt cu obrazul tău se întinde să mi-l atingă pe al meu. pentru că nici o petală nu ar putea fi mai gingaşă cu sufletul meu, decât această porţiune de tine pe care eu de atâtea ori am sărutat-o şi imaginat-o aici, lângă mine, lângă sufletul meu, pe care nici eu, de altfel, nu-l am.
