.jpg)
Încep acest rând fără să știu cu ce voi încheia postarea. Pentru început vreau să precizez că tot ce va urma nu are nici o legătură cu vreo persoană sau întâmplare. Nu e un manifest de supărare, sunt doar niște eliberări metafizice, gânduri rătăcite cărora nu le ajunge spațiu în subconștientul meu.
Demențială stare când înțelegi că tot ce ai făcut un timp destul de îndelungat era împotriva firii tale. Când acționai fără să știi încotro te îndrepți și nu găseai răspunsuri la sute de întrebări ce-ți bântuiau mintea. Când făceai zi la zi aceleași lucruri așteptând alte rezultate, ca la final să înțelegi că nu s-a schimbat absolut nimic.
Zilele și nopțile treceau cu ideea că mâine va fi altfel și mai e foarte puțin până toate cărțile se vor deschide și întrebările își vor găsi singure răspunsuri. Și totuși, a doua zi era la fel. Aceeași stare, aceeași rutină și dorința de mai bine.
Micile evaziuni în vise nu pot remedia presiunea realității. Dar și realitatea nu e dură și nedreaptă precum o descriu alții. E la fel de simplă ca și mai înainte, când singura grijă era să nu scapi povestea de seară înainte de a te pune cuminte în pătuc.
Cum poți cere ceva de la viață, fără să știi ce-ți dorești?
Nu poți merge la o firmă de construcții și să le spui: ”construiți-mi o casă... să fie frumoasă și cu două etaje.” Există o probabilitate de 0,045765422407 % că vei fi satisfăcut de rezultat, însă cel mai probabil rezultatul nu-ți va plăcea și vei începe să cauți vinovați. Vei acuza meșterii, firma de construcții, pe toți, numai nu pe tine. Căci tu nu poți fi vinovat. Nu! Tu n-ai greșit cu nimic! Viața asta e de vină, realitatea pre dură, pentru care nu erai pregătit când băteai în tastatură, așezat într-un fotoliu comod.
Sper că ai sesizat ironia.
Iar acum imaginează-ți că toate gândurile tale sunt dorințe, iar în spatele tău stă un bătrânel magician, cu plete albe și o baghetă magică gen Harry Potter, pe care nu-l vezi. El notează în carnețelul său magic toate gândurile tale, care pentru dânsul sunt porunci, pe care le execută mai devreme sau mai târziu.
Iar acum intervine dialogul tău interior.
Tu: N-am bani.
Magicianul: okay!
Tu: Nimeni nu mă înțelege.
Magicianul: Bine mă.
Tu: Sunt atât de singur.
Magicianul: Ehh, hai și așa.
Tu: M-am săturat de viața asta de c*cat!
Magicianul: imediat execut!
Tu: Sunt atât de nefericit!
Magicianul: Dacă vrei, fie!
Magicianul ăla, de fapt, e foarte amabil. Îți dă exact ceea ce ceri înzecit. Ca bonus la supermarket. Iar la 110 dorințe realizate, iți oferă, necondiționat și gratis, o depresie cu full pachet inclus. Adică, plânsete în pernă, alcool, tutun, nopți nedormite, pasivitate și restu plăcerilor masochiste.
Și ce faci atunci? Înjuri în gura mare toată lumea, îi trimiți pe toți în cele mai îndepărtate destinații, te descarci pe cei apropiați sau în cel mai bun caz pe pereții de beton, care îți întâlnesc entuziasmați pumnii sau capul, depinde de gust.
Lăsând povești siropoase de o parte, ajung la concluzia că singurul lucru cu adevărat important e modul de gândire și atitudinea, care rezultă. Deci, schimbă-ți modul de gândire și vei schimba lumea. Adică lumea din mintea ta, nu cea din cartier, TV, țară sau glob.
Vei privi totul cu alți ochi și vei înțelege că tot ce ai acum, e rezultatul gândurilor, vorbelor, acțiunilor tale din trecut. Ai ajuns exact acolo unde trebuie să fii, exact acolo unde te îndreptai inconștient.
Și aici intervine clipa schimbării. Când înțelegi că tu ești responsabil pentru viața ta, nu mama sau tata, nu profesorul, președintele sau divinitatea. Nu există al regizor în filmul vieții tale și nici un actor nu a apărut întâmplător. De la toate ai avut de învățat.
Ce urmează? Un alt om, un alt scenariu? Nu! Urmează prima zi din restul vieții mele. Același om, aceleași vise, concepte, principii și viziuni, doar că cu o direcție clară în viață și traseu bine stabilit, din punctul ”prezentul” și până la infinit.