se uită. Așa zice el.
Iar eu sunt de acord. Total. Sută la sută. Numai că… eu ochii tăi îi văd ori de cîte ori am timp să fiu singur cu mine, seara înainte să adorm, dimineața cînd mă trezesc, în autobuz spre școală.. Mă uit la imaginea mea în oglindă, la oamenii grăbiți spre servici, la mașinile ce mișună pe străzi și.. tot ochii tăi îi văd peste tot.
Însoțiți de surîsul tău fermecător, mie oferit cu atîta simplitate.. și pur și simplu nu mai contează.
Că n-ajung la timp la laboratorul de rețele și că n-am făcut mai nimic la acel test; că afară plouă și e urît, că mă calcă unul în picioare și mă îmbrîncește; că tu nu ești aici și ești departe.
Pentru că atunci, în acele oh Doamne cît de plăcute clipe, eu nu mai sunt în baie spălîndu-mi dinții sau în autobuz sprijinit de bară.
Topit de iubirea ta, sufletul meu pornește asemeni unui anume pescăruș în căutarea zborului perfect.
Cică, în momentul în care părăsim această lume, exista un înger care te întreabă ce-ai făcut cu viața care ți-a fost oferită. Te-am iubit pe tine.
Asta am să-i zic.
