Biroului Permanent                                                                                               al Parlamentului Republicii Moldova

            În conformitate cu prevederile art. 73 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 47 din Regulamentul Parlamentului, se înaintează cu titlu de iniţiativă legislativă proiectul de Lege  privind politicile lingvistice în Republica Moldova.

Anexă:

1.     Proiectul de lege2.     Nota informativă

Deputat în Parlament Ana GUŢU











proiect

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE
privind politicile lingvistice în Republica Moldova

Parlamentul adoptă  prezenta lege organică.

Consfinţită în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, limba română, în calitatea sa de limbă oficială, constituie unul din simbolurile statului şi garantează suveranitatea Republicii Moldova, creează garanţiile necesare pentru folosirea ei plenară în toate sferele vieţii: cultură, educaţie, societate, politică, jurisprudenţă, economie.
Limba română vorbită de populaţia majoritară, cetăţenii Republicii Moldova, face parte din familia limbilor romanice şi este identică în varianta sa normativă cu limba română vorbită de cetăţenii din România, dar şi de românii de pretutindeni. Această realitate are la bază adevărul ştiinţific, demonstrat în multiplele scrieri lingvistice recunoscute în plan naţional şi  internaţional.
Statutul de limbă oficială acordat limbii române în RM asigură exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor de orice naţionalitate sau etnie care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova.
În scopul salvgardării de către stat a limbilor minorităţilor naţionale şi etnice în Republica Moldova (ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, romă şi altele) statul creează condiţiile  necesare pentru păstrarea şi dezvoltarea lor, contribuind la aprofundarea dialogului intercultural în spiritul valorilor europene şi integrarea plenară a minorităților naționale și etnice în cultura autohtonă.
Pentru eficientizarea parcursului european la nivel de comunicare multilingvă, statul susţine şi promovează învăţarea limbilor de comunicare internaţională – engleza, franceza, germana, spaniola, italiana ş.a.m.d., în conformitate cu documentele normative ale forurilor europene, la toate nivelurile sistemului educaţional şi în instituţiile administraţiei publice centrale şi locale.




Capitolul IDISPOZIŢII GENERALEArticolul 1. (1) În conformitate cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, limba oficială a Republicii Moldova este limba română. În calitatea sa de  limbă oficială limba română funcționează  în toate sferele sociale: politică, economie, cultură, jurisprudență etc. şi îndeplineşte rolul limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii. (2) Republica Moldova garantează tuturor cetăţenilor studierea limbii oficiale prin promovarea politicilor educaţionale eficiente, climatul informaţional-mediatic adecvat etc.(3) Învățarea limbii române în calitate de limbă oficială a statului Republica Molodva este o condiție indispensabilă pentru integrarea socială și profesională a cetățenilor RM.
Articolul 2. (1) În relaţiile cu organele puterii de stat, administraţiei publice şi organizaţiilor necomerciale, precum şi în cadrul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor publice sau private situate pe teritoriul Republicii Moldova, limba de comunicare este limba română. (2) În unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea compactă a populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze, în diferite sfere ale vieţii, alături de limba română oficială, poate fi folosită şi limba găgăuză. Articolul 3. Limba română este limba redactării tuturor actelor oficiale din sfera politică, juridică, economică, educaţională, culturală ş.a.m.d. La solicitare, actele oficiale pot fi traduse în oricare din limbile de comunicare internaţională.
Articolul 4. Republica Moldova garantează salvgardarea limbilor regionale şi minoritare vorbite de grupuri etnice, care locuiesc pe teritoriul republicii, în conformitate cu Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare.
Articolul 5. Cunoaşterea limbii române este obligatorie pentru deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, miniştri şi vice-miniştri, persoane cu funcţii de demnitate publică, funcţionari publici, precum şi orice angajat al organizaţiilor comerciale şi necomerciale, indiferent de forma de proprietate, care asigură relaţia cu publicul sau, în virtutea obligaţiilor de serviciu, realizează activități de comunicare cu cetățenii.
Articolul 6. Prezenta Lege nu reglementează folosirea limbilor în relaţiile interpersonale din sfera vieţii private.


Capitolul II FUNCŢIONAREA LIMBII ROMÂNE ÎN ORGANELE PUTERII DE STAT,
ORGANIZAŢII COMERCIALE ŞI NECOMERCIALE
Articolul 7. (1) Limba de lucru în activităţile de comunicare scrisă şi orală în organele puterii de stat şi administraţiei publice este limba română. (2) Activitatea de secretariat în organele puterii de stat, administraţiei publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale publice sau private se desfăşoară în limba română. (3) Pentru a asigura comunicarea cu organisme şi instituţii internaţionale, actele oficiale pot fi traduse în una din limbile de comunicare internaţională (engleza, franceza, germana, spaniola, italiana ș.a.m.d.)
Articolul 8. Actele oficiale ale organelor puterii de stat, administraţiei publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale publice sau private se întocmesc şi se adoptă în limba română, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze — în limba română sau găgăuză.
Articolul 9.(1) În raporturile cu cetăţenii organele puterii de stat, administraţiei publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale publice sau private folosesc limba română, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea compactă a populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze — limba română sau găgăuză. (2) Formularele şi textele administrative de uz curent se eliberează cetăţenilor în limba română sau în una din limbile de comunicare internaţională, la solicitarea acestora, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea compactă a populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze — în limba română sau găgăuză sau una din limbile de comunicare internaţională. (3) Organele puterii de stat, administraţiei publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale publice sau private primesc şi examinează cereri scrise sau orale depuse de cetăţeni în limba română, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea compactă a populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze — în limba română sau găgăuză. Pentru cererile formulate în alte limbi se solicită copia în limba română sau, respectiv, găgăuză, cheltuielile de traducere fiind puse în sarcina solicitantului.
Articolul 10. (1) Corespondenţa dintre organele puterii de stat, administraţia publică, organizaţiile comerciale şi necomerciale publice sau private, situate pe teritoriul Republicii Moldova, se realizează în limba română. (2) Activitatea de secretariat a persoanelor juridice rezidente se desfăşoară în limba română.(3) Documentaţia tehnico-normativă este redactată în limba română sau în una din limbile de comunicare internaţională.
Articolul 11. Documentaţia, actele normative şi alte informaţii oficiale, care se expediază peste hotarele Republicii Moldova poate fi întocmită în una din limbile de comunicare internaţională, în funcție de țara de destinație.
Capitolul III LIMBA DE PROCEDURĂ ÎN CAUZELE JUDICIARE. LIMBA NOTARIATULUI ŞI INSTITUȚIILOR DE ÎNREGISTRARE A ACTELOR  DE STARE CIVILĂ
Articolul 12. (1) Procedurile judiciare în cauze penale, civile şi contravenţionale se desfăşoară în limba română. (2) Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba oficială au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările cauzei şi de a vorbi în instanţă prin interpret.(3) În cauzele penale şi contravenţionale cheltuielile de traducere sunt asigurate de către stat, iar în cauzele civile — de partea interesată.
Articolul 13. (1) Lucrările de secretariat notariale se efectuează în limba română. (2) Actele notariale se redactează în limba română şi pot fi traduse în orice limbă solicitată.
Articolul 14. (1) Actele de stare civilă se redactează în limba română. (2) Certificatele de stare civilă se redactează în limba română şi pot fi traduse în orice limbă solicitată.
Capitolul IVLIMBA ÎN SFERA EDUCAŢIEI, ŞTIINŢEI ŞI CULTURII
Articolul 15.(1) Republica Moldova garantează cetăţenilor dreptul la educaţie în limba română la toate nivelele sistemului educaţional: preșcolar, primar, gimnazial, liceal, universitar.(2) Republica Moldova garantează reprezentanţilor minorităţilor naţionale şi etnice dreptul la educaţie în limba maternă la nivelul preşcolar şi primar, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea compactă a populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze — la toate nivelele.
Articolul 16. (1) În toate instituţiile de învăţământ preuniversitar, ciclul gimnazial şi liceal, elevii studiază în  limba română. (2) În conformitate cu curricula şcolară, elevii pot studia două limbi străine la alegere, după caz, la decizia părinților elevilor minori. Limba română nu poate fi considerată limbă străină, indiferent de limba de educaţie.
Articolul 17.(1) Limba cercetărilor ştiinţifice realizate (publicaţii) este limba română sau una din limbile de comunicare internaţională. (2) Tezele de doctorat  se elaborează şi se susţin în limba română. La necesitate, susţinerea acestora poate fi efectuată cu traducere în altă limbă străină, cheltuielile fiind puse în sarcina doctorandului.
Articolul 18. Conferinţele, simpozioanele, mesele-rotunde şi alte manifestări ştiinţifice sau educaţionale similare de nivel naţional sau internaţional se desfăşoară în limba română şi/sau în alte limbi de circulaţie internaţională.
Capitolul VLIMBA ÎN DENUMIRI, INFORMAŢII ŞI PUBLICITATE
Articolul 19. (1) Localităţile geografice de pe teritoriul Republicii Moldova au o singură denumire oficială în limba română, iar în unitatea teritorială autonomă Gagauz Yeri — în limba găgăuză originală, cu transliterare în limba română. (2) La transliterarea denumirilor oficiale în alte limbi se păstrează ortografia din limba română.
Articolul 20. (1) Denumirile instituţiilor publice, ministerelor, departamentelor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi ale subdiviziunilor lor structurale se redactează în limba română cu păstrarea abrevierilor în limba română. (2) Denumirile organizaţiilor comerciale şi necomerciale publice sau private se redactează în limba română cu păstrarea abrevierilor în limba română şi se coordonează cu Departamentul de Politici Lingvistice.
Articolul 21. (1) Numele cetăţeanului Republicii Moldova constă din prenume (simplu sau compus) şi nume de familie (simplu sau dublu). Numele de familie nu se declină după genuri. La redarea prenumelor şi numelor de familie în alte limbi se păstrează specificul scrierii lor în limba română. (2) Ortografia prenumelor şi numelor de familie ale cetăţenilor altor state, care locuiesc în Republica Moldova, nu se reglementează prin prezenta Lege.
Articolul 22.(1) Formularele oficiale, textele sigiliilor şi ştampilelor se redactează în limba română şi, după caz, în una din limbile de circulaţie internaţională. (2) Formularele tipizate folosite în sfera socială (în instituţiile de telecomunicaţii, bănci, organizaţii comerciale şi necomerciale ş.a.) se imprimă în limba română şi/sau în una din limbile de comunicare internaţională.
Articolul 23.Plăcile  cu denumirile organelor puterii de stat, administraţiei publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale, indicatoarele de pieţe, străzi, stradele, localităţi şi de alte puncte geografice se redactează în limba română, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care majoritatea compactă a populaţiei o constituie reprezentanţii etniei găgăuze — şi în limba găgăuză.
Articolul 24.(1) Textele afişelor, avizelor publice, textele de publicitate şi alte texte de informare vizuală se redactează în limba română şi, după caz, se traduc în una din limbile de comunicare internaţională, cu dimensiunile caracterelor mai mici, iar în unitatea teritorială autonomă Gagauz Yeri — se traduc în limba găgăuză, cu aceeaşi dimensiune a caracterelor.(2) Denumirile mărfurilor şi ale produselor alimentare, etichetele mărfurilor, mărcile comerciale, instrucţiunile referitoare la mărfurile fabricate în republică, precum şi orice alte informaţii vizuale, inclusiv publicitatea comercială, prezentate populaţiei din republică se redactează în limba română.
Articolul 25.(1) Volumul de emisie în limba română al radiodifuzorilor naţionali va constitui cel puţin 80%.(2) Volumul de emisie în limba română al radiodifuzorilor străini va constitui cel puţin 80%.(3) Conţinutul informativ în limba română al mijloacelor scrise de informare în masă editate pe teritoriul Republicii Moldova va constitui cel puţin 80%.(4) Publicaţiile electronice înregistrate în Republica Moldova sau găzduite virtual în Republica Moldova sau care utilizează o adresă de internet de nivel superior cu extensiunea  „.md” vor afişa în mod obligator conţinutul în limba română, în caz contrar li se va retrage licența de activitate editorială.
Articolul 26.(1) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromoţională, şi teleshopping-ul se difuzează în limba română.(2) Prezentarea, producerea sau difuzarea publicităţii în alte limbi se sancţionează conform legislaţiei.


Capitolul VIREGLEMENTAREA POLITICILOR  LINGVISTICE  ALE STATULUI
Articolul 27. (1) Republica Moldova garantează ocrotirea şi promovarea limbii oficiale — limba română. (2) Republica Moldova garantează salvgardarea limbilor regionale şi minoritare vorbite de minorități naționale și grupuri etnice, care locuiesc pe teritoriul republicii, în conformitate cu Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare.
Articolul 28. (1) Instituția de specialitate a administraţiei publice responsabilă de elaborarea politicilor lingvistice de stat este Departamentul de Politici Lingvistice de pe lângă Ministerul Educaţiei.(2) Controlul asupra respectării legislaţiei cu privire politicile lingvistice în  Republica Moldova este exercitat de către Parlamentul Republicii Moldova, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii şi Departamentul pentru Politici Lingvistice.
Capitolul VIIRĂSPUNDEREA
Articolul 29. (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea persoanelor fizice şi juridice conform legislaţiei în vigoare.(2) Examinarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea prezentei legi se efectuează conform procedurilor şi competenţelor stabilite de Codul Contravenţional.
Capitolul VIIIDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 30. Organele puterii de stat, administraţiei publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale publice sau private  vor aduce activitatea lor în conformitate cu prezenta lege în termen de 1 an din momentul intrării în vigoare.                Articolul 31.Guvernul va crea Departamentul de Politici Lingvistice pe lângă Ministerul Educaţiei şi va elabora regulamentul de activitate a acestuia.
Articolul 32.(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti.(2) Până la aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta lege, actele normative se vor aplica în măsura în care nu contravin acesteia.







PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI








NOTĂ INFORMATIVĂ
Proiectul Legii privind politicile lingvistice în Republica Moldova
Context istoric. În 1989 a fost adoptată Legea cu privire la funcționarea limbilor în RSS Moldovenească, lege care a apărut ca urmare a presiunilor din partea cetățenilor ieșiți în Piața Marii Adunări Naționale ce revendicau trecerea limbii moldovenești la alfabetul latin și declararea acesteia drept limbă oficială a statului. La insitența mulțimii Sovietul Suprem al PC din RSSM a fost nevoit să opereze modificări la Constituția RSS Moldovenești și să declare limba moldovenească drept limbă de stat, limba rusă, păstrându-și, de fapt drepturi și privilegii foarte mari, fapt confirmat și în textul Legii cu privire la funcționarea limbilor în RSS Moldovenească. După 20 de ani trebuie să constatăm faptul că limba română, care este identică cu cea moldovenească în baza grafiei latine, a cunoscut un avânt, cu preponderență grație reformelor curriculare operate în instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar. Limba română a devenit mai prezentă în sferele vieții sociale, culturale, politice ș.a. În același timp, vom constata cu ușurință că limba română la ora actuală nu ocupă locul binemeritat în conformitate cu statutul său atunci când e vorba de sfera economică sau socială.
Argumentarea științifică a necesității proiectului de lege.   Dincolo de constatările că vechea lege cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul Republica Moldova  a fost încălcată constant pe parcursul celor 23 de ani de la adoptare (a se vedea publicitatea, mijloacele mass-media etc), în Republica Moldova au fost efectuate studii fundamentale în domeniul sociolingvistic, conform cărora sunt elaborate recomandări instituțiilor decidente din stat în sensul modificării prin modernizare a legislației lingvistice actuale. Păstrarea îndelungată a legislației vechi nu a făcut decât să ducă la o segregare și mai pronunțată a minorităților lingvistice din Republica Moldova , unele din ele  refuzând categoric studierea limbii oficiale a statului, curmându-și benevol posibilitățile de integrare societală, inclusiv pe filiera profesională. Drept rezultat ne confruntăm în permanență cu aluzii la încălcarea drepturilor lingvistice și revendicarea necesității acordării statutului de limbă oficială limbii ruse. Bilingvismul oficial român-rus, legiferat în norme juridice, ar duce la o segregare avansată a minorității lingvistcie ruse, deoarece exponenții acesteia vor asimila doar o singură limbă, așa cum ne exemplifică și experiența internațională: Belgia, Elveția, Republica Sud-Africană, India ș.a. Autorii studiile științifice de fapt concluzionează că bilingvismul oficial are o istorie de circa o sută de ani, și este o istorie a rătăcirilor, căutărilor și soluțiilor înjumătățite. Pe de altă parte, într-un spațiu geopolitic multilingv, cu prezența unei limbi puternice, purtătoare de memorie imperială; precum este limba rusă, se adeverește că limba care se află în pericol este de fapt limba majorității. De aici decurge necesitatea protejării limbii române în Republica Moldova  care în pofida caracterului unitar la nivel de normă lingvistică, este supusă în mod abuziv fenomenului împrumuturilor lingvistice improprii dintr-o limbă ce aparține unei alte familii de limbi decât cea romanică. Influența aceasta nefastă a limbii ruse asupra limbii române în Republica Moldova nu contribuie la îmbogățirea vocabularului limbii române vorbite în Republica Moldova, ci dimpotrivă, o împestrițează cu fenomene nefaste precum calchierea, terminologii incorecte, barbarizme etc.
Impactul societal al proiectului de lege. Proiectil prezentei legi vine să impulsioneze procesele de integrare a minorităților lingvistice din Republica Moldova la nivel societal, să promoveze politici coerente și corecte de promovare a limbii române, dar și de salvgardare a limbilor minoritare vorbite în Republica Moldova. Prin crearea Departamentului de Politici Lingvistice statul își asumă responsabilitatea de a transforma un subiect de discuții politice și mediatice într-un subiect de strategii și soluții pe termen scurt, mediu și lung în domeniul politicilor lingvistice. Punerea în aplicare a acestor strategii, conform unor proiecte judicioase implementate de specialiști-lingviști, de care Republica Moldova nu duce lipsă, va contribui la edificarea unei societăți solidare, corecte, unde fiecare individ poate să-și exercite drepturile lingvistice în deplină libertate, în conformitate cu tradițiile vechilor democrații și normele europene în vigoare.
Costuri și finanțare. Costurile implementării prezentei legi trebuie să fie asumate plenar de stat, indiferent de suma acestora. Conform studiilor efectuate în materie de politici lingvistice, savanții au constatat că păstrarea bilingvismului român-rus existent la ora actuală (traducerea tuturor documentelor oficiale în rusă la toate nivelele administrației publice) este de zeci de ori mai costisitoare decât investițiile în studierea limbii române oficiale; astfel încât să fie vorbită de toți membrii societății moldovenești. Crearea unui Departament de Politici Lingvistice, capabil să-și asume sarcina deloc simplă  a reformelor lingvistice,  va însemna asumarea  responsabilității de către stat a soluțiilor pe care le va propune pe termen scurt, mediu și lung. Fără inițierea unei atare abordări în Republica Moldova niciodată ne se va rezolva la modul serios problema integrării minorităților lingvistice în societatea moldovenească.
Concluzii. Prezentul proiect de lege trebuie examinat ca o necesitate imperioasă indiferent de contextul politic, social și economic din Republica Moldova și nu trebuie interpretat ambiguu, ci examinat cu seriozitate, la rece, fără excese și extreme.  E nevoie de o înțelegere și o contribuție participativă a tuturor membrilor societății, cu implicarea opiniilor savanților lingviști, care trebuie să-și expună părerile referitor la proiectul legii și să ofere consultanță în materie de elaborare a documentației aferente pentru punerea în funcțiune a Departamentului de Politici Lingvistice, pentru definirea strategiilor și planurilor de acțiuni în domeniul politicilor lingvistice promovate în Republica Moldova. 
 Ana GUŢU
Sursa: http://octavianracu.wordpress.com/2013/04/05/%D0%BE-%D0%B7%D0%B0%D0%BA%D0%BE%D0%BD%D0%BE%D0%BF%D1%80%D0%BE%D0%B5%D0%BA%D1%82%D0%B5-%D0%B0%D0%BD%D0%BD%D1%8B-%D0%B3%D1%83%D1%86%D1%83/
  http://www.timpul.md/ http://www.dilemaveche.ro/ http://www.saptamina.md/