FIE-VĂ MILĂ DE ACEASTĂ MOLDOVĂ!
„Ei, puneţi-mă undeva mai mare! –Fie-vă milă de această Moldovă.
Vedeţi toate clasele mele primare?
Două le am, i le dau pe-amândouă.”(Andrei Lupan, Buricul pământului)
Versurile de mai sus au fost scrise prin depărtații ani 50, aparțin poetului Andrei Lupan. Îi vizau pe carieriștii care râvneau posturi, funcții înalte, fără ca să aibă rechizitele necesare pentru grele responsabilități. Mi le-am amintit în legătură cu recenta reuniune a diasporei moldovenești de la Florența, care s-a petrecut pe 18-20 octombrie. Mi le-am amintit fără să vreau și fără intenții rele, așa, doar dintr-o predispoziție naturală spre a lua lucrurile în zeflemea. Amintirea versurilor lui Andrei Lupan mi-a fost declanșată de următorul pasaj prin care ziarul „Adevărul” relata despre eveniment: „ Prin intermediul Rezoluţiei, asociaţiile Diasporei solicită un nou mecanism de perfecţionare a Consiliului Coordonator al Diasporei şi a sistemului de comunicare şi colaborare dintre diasporă şi conducerea Republicii Moldova. De asemenea, se propune includerea reprezentanţilor Diasporei de calificare înaltă în funcţii de demnitate politică şi funcţionari publici.” Anume, am exclamat, „puneți-mă undeva mai mare!” Vezi, după ce diasporei nu i-a reușit să facă Ministerul Diasporei și a trebuit să se mulțumească cu un consiliu coordonator, acum este de acord și cu mai puțin. Dați-mi măcar o funcție colea cu demnitate politică, băgați-mă la un post de răspundere, că sunt foarte capabil și umblat prin lume, ori măcar înscrieți-mă într-o delegație guvernamentală, pentru „bella figura”. Nu, nu vreau să par răutăcios și nedrept, că sunt doar în parte. Nici nu vreau să zic că persoanele care merg la desele noastre congrese și conferințe și reuniuni au doar două clase. Nu, știu că domniile lor sunt dobă de carte. Dar stau și mă mir de niște lucruri. Cum oare se face că acești oameni care locuiesc în străinătate, care au, după cum o zic chiar ei, posturi și salarii bune, cum oare, zic, de găsesc vreme pentru atâtea plimbări, cum de reușesc să manifesteze atâta energie patriotică? Pentru că din declarațiile lor iese că ei se jertfesc literalmente pentru binele țării! Eu nu aș putea, dom’le. Eu sunt de o sută de ori mai egoist!
Dar să trecem la concret. Și, pentru a înțelege mai bine logica reprezentanților diasporei atunci când cer posturi importante, să urmărim un fragment din discuția jurnalistei Valentina Ursu de la „Europa Liberă” cu Ala Mândâcanu, emigrantă în Canada, membră a Consiliului Coordonator al Diasporei:
Europa Liberă: Diaspora vrea includerea reprezentanţilor ei de calitate înaltă în funcţii de demnitate publică şi funcţionari publici – vice-miniştri, responsabili pentru portofoliul cu diaspora, secretar de stat etc.?
Ala Mândâcanu: „Acolo este scris vice-ministru – noi nu cerem mulţi vice-miniştri. Unul măcar să ne dea. S-a discutat acest moment, ştim că există tratative şi noi sperăm foarte mult că acest punct din rezoluţie se va realiza până la urmă.”
Europa Liberă: Dar, la modul practic, asta ce ar însemna?
Ala Mândâcanu: „Asta ar însemna că ştiţi că în guvern se stabilesc funcţiile de către partidele politice care participă la guvernare. Deci, este o funcţie politică şi în sensul acesta partidele politice colaborează şi cu reprezentanţii lor din diaspora. Şi noi am încuraja toate partidele politice care au prieteni, care au adepţi, nu neapărat să fie membri de partid, să-i identifice pe cei calificaţi şi care ar putea ocupa cu onoare o funcţie ca asta şi ar fi gata să vină în Republica Moldova pentru un mandat de patru ani. Pentru că nu e simplu deloc, să nu credeţi că-i mare rândul la aceste funcţii, salariile persoanelor care pot pretinde la aceste funcţii sunt mult mai mari acolo unde sunt ei.”
Europa Liberă: De ce ar trebui să fie un vice-ministru de exemplu din partea diasporei?
Ala Mândâcanu: „În primul rând este interesul statului, pentru că ar trimite un semnal clar diasporei, că îi apreciază nu doar capacitatea de a trimite bani acasă şi de a veni aici, ci este gata să ofere reprezentanţilor diasporei locuri pe măsura calificării.
Am înțeles foarte bine întrebările jurnalistei, mai puțin însă răspunsurile doamnei Mândâcanu. Bănuiesc că domnia sa dorește o discriminare pozitivă a diasporei, care ar obține portofolii și privilegii fără ca să concureze în lupta politică din interiorul țării. Dar oare avem nevoie de alți privilegiați? Oare nu ar fi logic ca fruntașii patrioți ai diasporei, dacă o doresc așa de tare, să se consacre cu dăruire activității politice fie în țara în care se află, fie întorcându-se la baștină? Și să ajungă prin bravura, banii și capacitățile lor în posturi cheie ori chiar în fruntea ministerelor! Nu e nevoie ca cineva să le rezerveze locurile în guvern, să și le cucerească ei singuri. Dacă nu au numai două clase primare. Dacă le este milă de această Moldovă.http://www.timpul.md/ http://www.dilemaveche.ro/ http://www.saptamina.md/
Sursa
2013-10-28 18:05:00