Doar actoriAș dori să mă urăștiSă uit că... poate mă iubești
Disperat, fără scăpare
Cad pradă în a ta îmbrățișare,
Privind adânc în ochii tăi căprui,
Văd pasiune și simt că mă supui
Mintea-mi e plină de gânduri
În suflet port un război
Încerc să-ți scriu aceste rânduri
Și simțind cum îmi trec fiori
În curând, jocul ăsta, plin de pasiune, va lua sfârșit,
Lăsând în urmă amintiri, ce-mi vor rămâne până la infinit
Cred că încep să devin confuz,
Nu vreau să se termine, dar nici să fiu condus
Mă gândesc că totul pare a fi o dramă
Desprinsă dintr-o telenovelă fără sens
Dar simt că deloc nu ți-e teamă
Să generezi un val atât de intens
Un val ce-mi spală creierul
Și mă blochează psihologic
Dăruindu-mi noi senzații
Și uit de tot ce e firesc și logic
Sunt doar un simplu personaj
Ce-și joacă bine rolul
Desprins dintr-un peisaj
Pictat atent doar cu creionul
Și-aș vrea să adaug în el culori
Dar mi-e teamă să nu-i fur din esență
Deci, să rămânem doar actori
Într-un film ce creează dependență
de Condrea Maxim (http://www.facebook.com/maxim.condrea.3)