Dobrovolski și Liutîi
Nu vă voi plictisi mult. Pe scurt, ce am văzut azi în debutul etapei 23. Dobrovolski a revenit pentru a câta oară la Dacia, după ce plecase imediat după derbyul cu Sheriff din etapa trecută. La terenul de la Buiucani s-au întâlnit în dule direct 2 campioni olimpici din 88, Igor Dobrovolski și Vladimir Liutîi, ultimul în calitate de antrenor la Nistru Otaci. Liutîi n-a stat pe bancă, ci după poarta pe care intră jucătorii pe teren, cam tot acolo. Neamțul de origine ucraineană încă nu are toate actele în regulă pentru a activa legal în Moldova. Le va avea în scurt timp. Lumea vorbește că Liutîi este următorul selecționer al Moldovei. Vom vedea. A mai fost aproape o dată. Înainte să vină Balint. Seara era sigur Liutîi, a doua zi dimineața era Balint. Poate știe el ceva fotbal, dar nu inspiră încredere. Vom vedea...
Am fost impresionat de portarul otăcenilor, Leonid Groza (foto). Putea fi lejer 7-8 la 0 pentru Dacia. Nistru n-are echipă. Niște amatori. Cu excepția lui Groza, care este un portar mare. A scos tot ce s-a putut scoate. Impresionant. De Matiughin nu mai zic nimic. Pur și simplu e peste tot ce avem azi în materie de portari. Numai selecționerii noștri nu văd asta. În același timp, naționala Moldovei are portar titular - Namașco. Portar care joacă doar la națională. La echipa de club nu mai joacă de câțiva ani. În schimb e titular la reprezentativa țării. Cum e posibil așa ceva? După cum vedeți - e posibil. Apropo, pe la ce echipă e Namașco, nu mai știu. Wikipedia scrie că e la Astrahan, în liga a doua din Rusia. Da, pe ultimul loc în clasament. Deci ăsta e nivelul.