Sandu GRECU

 Revin pe blog de fiecare dată atunci când consider că am ceva important de spus. Voi fi laconic.1. Cu siguranță, aceasta este Generația de Aur a fotbalului moldovenesc, pentru că are cele mai mari realizări din istoria Naționalei!2. Să ajungi cu Naționala de FOTBAL la un turneu final al unui Campionat European este ca și cum ai lua vreo 11 titluri mondiale la o probă de sport individuală. Iar Naționala noastră de fotbal este la o singură victorie distanță de această performanță URIAȘĂ!3. Indiferent cum se va încheia această campanie pentru noi, vreau să mulțumesc acestei ECHIPE minunate alcătuită de Sergiu Cleșcenco pentru toate momentele deosebite pe care ni le-a dăruit în acest an. 4. Publicul din tribune a fost MINUNAT aseară, în meciul cu Albania! Mulțumesc! Anume așa trebuie să susținem echipa noastră, mereu!5. Maia Sandu a fost în tribune, în premieră, la un meci al Echipei Țării pe care o conduce. Din imaginile pe care le-am văzut se pare că i-a plăcut. După meci a mers la vestiare și i-a felicitat pe jucători. E un gest normal, pe care aș vrea să-l văd de fiecare dată, chiar și la înfrângeri. Contează.6. Urmează meciul secolului cu Cehia, în deplasare. Suntem conștienți că cehii sunt valoric peste noi. Dar fotbalul de asta e frumos, pentru că e imprevizibil. Iar dacă vom lupta cu inimă și cu dăruire totală putem învinge. Putem intra în istorie!7. Hai, Moldova! Forza, tricolori!!! 

 Acest meci merită o revenire pe blog. Accentuez: ACEST MECI. Nu victoria în sine, pentru că victorii au mai fost și vor mai fi. Dar felul în care a jucat azi echipa mea mă face să fiu mândru. Să fiu mândru de echipa mea, de acești băieți pe care îi susțin din tot sufletul și care mă reprezintă pe mine și țara mea. BRAVO, BĂIEȚI!!!!!! Sunteți fotbaliști!!!! Sunteți fabuloși!!!!!Nu exagerez. La scorul de 2-1 pentru Lewandowski mă gândeam deja la postarea pe care o voi face pe facebook și în care voi scrie că sunt mândru de felul cum au luptat băieții noștri. Încă nu credeam în minunea care abia urma... Cu o seară mai devreme România a scos un egal nesperat în Elveția, într-un meci în care n-a existat. Dar la Chișinău a fost altfel! Moldova a dominat net în repriza secundă! Efectiv băieții noștri i-au băgat în propriul careu pe polonezi și i-au chisat până le-au scos fotbalul din cap.Presing agresiv, dăruire totală la fiecare fază, joc la sacrificiu și toate acestea în jumătatea de teren a oaspeților, care nu mai înțelegeau ce se întâmplă. Asta este echipa mea! Asta așteptam de ani de zile! Asta vreau să văd la fiecare meci și fie ce-o fi! Chiar dacă vom pierde, dar dacă vom juca așa, sunt sigur că stadionul va fi meci de meci arhi-plin, așa cum a fost în seara asta.Și aici aș vrea să mulțumesc publicului spectator care a fost astazi pe stadionul Zimbru. Băi, așa PUBLIC MINUNAT n-am mai văzut de pe timpul primului mandat al lui Dobrovolski, de vreo 15 ani. Așa susținere frenetică n-am mai pomenit. Și sunt absolut sigur că susținerea extraordinară din tribune a transmis energie jucătorilor pe teren, i-a împins pe băieții noștri din spate și le-a dat încredere.  Victoria de azi a scos oamenii pe străzi, la fel ca în 1994, după victoria cu același scor în fața Țării Galilor. Atunci eram dornici de romantism, inspirați de frații de peste Prut care s-au bucurat astfel pentru rezultatele lui Hagi din America. Azi am aflat că Hagi va veni la Chișinău și parcă acest nume atrage după sine succesul și scoaterea oamenilor în stradă. De fericire! De rezultate remarcabile!Dar victoria de azi nu e la fel ca cea cu Țara Galilor. Ca și azi, am fost și atunci pe stadion. Azi lumea știe exact unde se află fotbalul nostru, unde am ajuns cu țara noastră și lumea știe exact ce-și dorește și unde vrea să ajungă. Și la final, câteva cuvinte despre Cleșcenco și gladiatorii lui. Azi ați fost fabuloși! Azi toată țara a fost mândră de voi. Ați demonstrat că puteți juca, că AVEȚI VALOARE! Greul însă abia urmează. Pentru că lumea va aștepta de la voi noi rezultate. Și voi trebuie să le arătați că vă pasă. Să munciți la fel ca azi meci de meci. Astfel veți avea oamenii lângă voi și veți avea și rezultate. Împreună suntem o forță!Forța Moldova!!! 

Pantelimon a fost arestat în 1941, în timpul unui control de identitate. Ieșise să cumpere mâncare… Ce a urmat citiți mai jos.   Buna ziua, Am găsit articolul dvs. despre Sporting Chișinău făcând o căutare pe Google pe Pantelimon Sabatin. Sunt nepoata lui, Patricia Sabatin. Am fost foarte emoționată să citesc numelebunicului meu în acest articol. Pentru asta, mulțumesc! Pantelimon a fost arestat în 1940 și deportat în Siberia. Ulterior, a dispărut, familia noastră nu mai știe nimic despre el. Am crescut cu amintirile tatălui meu și, în special, cu poveștile despre pasiunea sa fanatică pentru fotbal. Dacă aveți alte informații despre „Pantiusa”, sau poate fotografii de arhivă cu Sporting Chisinau unde este prezentat, mi le puteți trimite? Nu am văzut niciodată o fotografie cu el. Cu sinceritate, Patricia Sabatin.   Această scrisoare de la nepoata unuia dintre cei mai importanți fotbaliști basarabeni din perioada interbelică am primit-o pe pagina de blog de pe Facebook. De obicei eu eram cel care găsea nepoții sau strănepoții pionerilor fotbalului nostru. Dar aici a fost invers. Datorită comunicării ulterioare cu Patricia am avut ocazia să aflu istoria cutremurătoare a vieții lui Pantelimon Sabatin, unul dintre fondatorii celei mai bune echipe de fotbal din Basarabia anilor 30 ai secolului trecut, Sporting Chișinău.   Nepoata fostului jucător și antrenor, Patricia Sabatin, a redat povestea lui pe scurt, dar cu atâta afecțiune, încât la final m-au copleșit emoțiile… Vă invit să aflați, în premieră, drama unui om, care, fiind de origine rusă, a cunoscut deportarea și s-a pierdut pe drumul suferinței dintre Siberia și Moldova.       ”Pantelimon Sabatin s-a născut în 1904, în Rusia. Familia sa paternă, originară din St.Petersburg, și cea maternă, originară din Odesa, erau ambele familii de militari. Unul dintre unchii săi materni a servit în Garda Imperială până în 1917, iar Pantelimon a fost destinat unui liceu militar de către părinții săi.   Revoluția bolșevică îl hotărăște pe unchi să părăsească Rusia, luându-și cu el nepotul, la cererea mamei, care se temea că singurul ei fiu va fi atras în luptele războiului civil. Văduvă, va rămâne în Rusia cu cele două fiice ale sale.   Unchiul și nepotul au plecat mai întâi la Odesa, apoi foametea din anii 1921-1922 i-a împins să emigreze la Chișinău.   Potrivit bunicii mele, Chișinăul în anii 1920 era un oraș plin de viață și vesel. Nu foarte bogați, dar nici prea săraci, tineri de douăzeci de ani, ca Pantelimon, locuiau acolo fără griji. Acolo a cunoscut-o pe bunica mea, Ludmila Vorobiev, al cărei tată, rus, se stabilise la Chișinău la începutul secolului.   Ludmila spunea că Pantiuşa era foarte popular printre domnişoarele vremii, pentru că era chipeş, sportiv şi elegant, dar mai presus de toate îi plăcea să râdă şi să petreacă. S-au căsătorit în 1929, iar fiul lor Igor, tatăl meu, s-a născut pe 27 septembrie a aceluiași an. Bunica mea a refuzat întotdeauna să recunoască că al doilea eveniment a fost cauza primului, dar se referea adesea la „nunta mea de primăvară” cu un zâmbet amuzat.   Sunt anii 20 și 30, anii fotbalului, pe care îi cunoști mai bine decât mine. Ei locuiau în apropierea catedralei, la Strada Regina Maria nr. 2, care este astăzi Strada Vlaicu Parcalab, între Strada Columna și Strada Alexei Șciusev: vezi Harta germană a Chișinăului din 1941.   Tatăl meu mi-a spus că își petrecea timpul între școală, parcul Ștefan Cel Mare și restaurantul condus de părinți. Își făcea temele în bucătăria restaurantului, cât mai repede posibil să iasă să joace mingea cu tatăl său, care i-a promis că îl va antrena ''serios'' când va fi la liceu, dar cu condiția că va avea note bune.   La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Pantelimon și Ludmila s-au temut de venirea sovieticilor și au luat în considerare plecarea la București. Pantelimon solicită și obține naționalitatea română (Monitorul Oficial al Regatului României din 15 martie 1940, pag. 9). Totodată obține și un post de funcționar public, în speranța că acest lucru îi va permite să solicite transferul la București. În așteptarea acestui transfer, bunicii mei au rămas la Chișinău, în ciuda venirii sovieticilor, în iunie 1940.   Primele arestări ale NKVD au vizat notabili, militari, politicieni și înalți funcționari publici, dar, în curând, „brigăzile roșii” puse în funcțiune de NKVD au căutat „dușmanii poporului” printre funcționarii publici și comunitatea rușilor ”albi”. Pantelimon a fost arestat în 1941, în timpul unui control de identitate. Ieșise să cumpere mâncare… Numele lui l-am găsit printre listele de deținuți politici și deportați, publicate de o asociație din România (La litera ”S”, pagina 2, SABATIN, Pantelimon. N. în 1904. Din Chişinău, str. Regina Maria, nr. 2, Basarabia. Funcţionar. Deportat în 1941).   Ludmila nu va avea nicio veste oficială, doar relatarea vecinilor, care ar fi asistat la scena cu reținerea. Se zvonea că sovieticii împușcă prizonieri, în special rușii ”albi”. Câteva luni mai târziu, în vara anului 1941, când armata română a preluat Basarabia, bunica și tata au plecat la Sibiu. Acolo Ludmila avea veri materni, care i-au primit în casa lor. Asta e tot ce știam despre bunicul meu de ani de zile.   Am plecat din România în 1976 în Canada, iar toată această istorie era departe, atât în timp, cât și în spațiu. Iată... cade un zid la Berlin, cade și URSS, Kishinev redevine Chișinău. Pe la 1995, un prieten al tatălui meu mi-a trimis o carte: memoriile unui ofițer român, arestat în 1941 la Chișinău și deportat în Siberia. Povestește deportarea cu trenul și numește printre tovarășii săi de nenorocire pe un anume Pantiușa Sabatin, ''un colos, care ne-a întrecut pe toți cu un cap''. Au trăit în Gulag până la moartea lui Stalin, după care au fost eliberați. Unii au rămas în Siberia, alții au încercat să revină la vechea lor viață. Pantelimon i-a scris Ludmilei, anunțând-o despre eliberare. Printr-o minune ea a primit scrisoarea trimisă din Siberia la Chișinău, retransmisă de vecinii din Chișinău la Sibiu, apoi de verii din Sibiu - la Craiova unde locuia atunci. Potrivit scrisorii, Pantelimon a întreprins călătoria spre Chișinău pe jos. Dar nu a mai ajuns la destinație. S-a pierdut pe drum…”   Așa s-a scris povestea dramatică de viață a lui Pantelimon Sabatin, unul dintre fotbaliștii emblematici ai Moldovei anilor 1920-30. Este povestea lui, dar este și a unei întregi generații de moldoveni. Istoricii spun că în anii 40 câteva sute de mii de moldoveni au fost deportați în Siberia. Cred că toată acea generație merită amintirea noastră respectuoasă. În contextul evenimentelor actuale este și mai important să nu uităm.   

 Poză din cartea ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc”, publicată de Federația Moldovenească de Fotbal cu ocazia celor 110 ani de la apariția fotbalului în Chișinău.

 Înfrângerea din Feroe este încă o pată pe fotbalul moldovenesc, una dureroasă și greu de digerat. Pe lângă faptul că am anumite atribuții la fotbalul nostru, sunt și eu un microbist înrăit și recunosc că nu mi-a picat deloc bine rezultatul meciului de aseară. Dar această pată este doar una din punct de vedere al rezultatului sportiv. Să nu uităm că fotbalul este un sport, chiar dacă unul cu statut special, o industrie a sportului, dar totuși un sport. Chiar dacă am pierdut aseară, nu a murit nimeni de la asta, nu a pierdut nimeni nimic fizic vorbind, ci doar emoțional ne-am indispus pentru un rezultat sportiv nesatisfăcător.Reiterez, nu apăr pe nimeni. Jucătorii și-au meritat toate criticile, la fel ca și staful tehnic și conducerea federației. Era normal să fie critici ale suporterilor după un astfel de rezultat. Majoritatea au fost critici spuse din suflet, pentru că eu cunosc ce înseamnă să pierzi atunci când îți pui niște speranțe în favoriții tăi. Nu am abvsolut nicio pretenție la aceste critici binemeritate.Numai că printre aceste critici sincere ale fanilor s-au infiltrat și niște indivizi cu intenții meschine, care au profitat de ocazie și au aruncat cu minciuni și calomnii la adresa mai multor oameni din fotbal. Printre postaci am găsit și soții de diplomați, colegi de partid cu un fost candidat la șefia FMF, care au coborât mai jos decât îmi puteam imagina că pot să coboare. Păcat, că acest partid nu v-a învățat decât să manipulați și să scrieți minciuni în interes propriu. Ce este însă mai important de accentuat - faptul că o înfrângere rușinoasă NU poate umbri acele rezultate remarcabile pe care le-a înregistrat fotbalul nostru în acest an: Și anume: 1. Calificarea în premieră a campioanei Moldovei în grupele celei mai puternice competiții intercluburi din lume - Champions League.2. Câștigarea Campionatului European, Divizia B, la fotbal pe plajă de către Naționala Moldovei - un turneu care a fost organizat cu succes, în premieră, de capitala noastră, pe unul dintre cele mai moderne stadioane de fotbal pe plajă din Europa, construit de FMF - Arena din parcul La Izvor. 3. Calificarea în premieră a campioanei Moldovei în etapa a doua a grupelor Champions League la futsal. Deci haideți să vedem și cealaltă parte a monedei și să fim cu toții mai pozitivi. Fotbalul de asta e frumos, pentru că e imprevizibil. Hai Moldova!

Inspirat de întrebarea lui Vitalie Cojocaru, am decis să fac o prezentare a jucătorilor feroezi, care au evoluat aseară împotriva Moldovei (1-1), în primul meci din preliminariile Campionatului Mondial 2022. Notă: Titlurile câștigate de aceștia în campionatul din Insulele Feroe nu au fost luate în calcul.   Așadar, a cui echipă este mai valoroasă? A Insulelor Feroe sau a Moldovei? FEROE:  1. Gunnar Nielsen (34 de ani) Echipa la care joacă: Hafnarfjörður (Islanda). Performanțe: campion al Angliei cu Manchester City (2012), Deținător al Cupei Angliei cu Manchester City (2011), vicecampion al Scoției cu Motherwell în 2014. Campion al Islandei în 2016.   3. Viljormur Davidsen (29 de ani) Echipa la care joacă: Vejle Boldklub (Danemarca).   5. Sonni Ragnar Nattestad (26 de ani) Echipa la care joacă: Dundalk (Irlanda). Performanțe: câștigător al Cupei Irlandei (2021). A jucat mulți ani în campionatul Danemarcei   4. Odmar Faerø (31 de ani) Echipa la care joacă: Klaksvíkar (Feroe). A mai jucat în campionatele Scoției și Norvegiei   6. Hallur Hansson (28 de ani) Echipa la care joacă: Horsens (Danermarca).   8. Brandur Hendriksson (25 de ani) Echipa la care joacă: Hafnarfjarðar (Islanda). Performanțe: deținător al Cupei Danemarcei cu København (2015)   9. Gilli Rólantsson (28 de ani) Echipa la care joacă: Odd (Norvegia). Performanțe: campion al Danemarcei cu Aalborg (2014), deținător al Cupei Danemarcei cu Aalborg (2014)   16. Gunnar Vatnhamar (25 de ani) Echipa la care joacă: Vikingur (Islanda).   10. Sølvi Vatnhamar (34 de ani) Echipa la care joacă: Vikingur (Islanda).   11. Klæmint Olsen (30 de ani) Echipa la care joacă: Runavík (Feroe).   14. Jóan Edmundsson (29 de ani) Echipa la care joacă: Arminia Bielefeld (Bundesliga, Germania). A mai jucat în Norvegia, Danemarca și Anglia la Newcastle.   Au intrat la schimb:   7. Jóannes Bjartalíð (24 de ani) Echipa la care joacă: Klaksvíkar (Feroe)   15. Heini Vatnsdal (29 de ani) Echipa la care joacă: Klaksvíkar (Feroe) A mai jucat în campionatul Danemarcei.   18. Meinhard Olsen (23 de ani) Autorul golului în poarta Moldovei Echipa la care joacă: Bryne Fotballklubb (Norvegia)   19. Ári Mohr Jónsson (26 de ani) Echipa la care joacă: Sandnes Ulf (Norvegia)

 MOLDOVA: 1.Stanislav NAMAȘCO (Keshla, Azerbaidjan), 2.Oleg REABCIUK (Olympiacos Pireu, Grecia), 4.Igor ARMAȘ (Voluntari, România), 5.Veaceslav POSMAC (Sheriff, Moldova), 6.Alexandru EPUREANU (Istanbul Bașakșehir, Turcia), 7.Artur IONIȚĂ (Benevento, Italia), 8.Cătălin CARP (Tambov, Rusia), 10.Mihail CAIMACOV (Koper, Slovenia), 9.Vitalie DAMAȘCAN (Waalwijk, Olanda), 21.Virgiliu POSTOLACHI (Vendsyssel, Danemarca), 15.Ion JARDAN (Petrocub, Moldova), 19.Ion NICOLAESCU (Dunajska Streda, Slovacia), 22.Vadim RAȚĂ (Chindia, România), 14.Andrei COJOCARI (Petrocub, Moldova).

De ceva timp, pe saitul FMF, este publicat CV-ul candidatului la funcția de președinte al FMF, Leonid Oleinicenco și lista celor 104 membri afiliați FMF care l-au înaintat pentru primul mandat integral.Astfel am avut ocazia să fac o comparație între studiile pe care le posedă deputatul Radu Rebeja (care încă nu și-a prezentat actele necesare pentru înregistrarea candidaturii sale la alegerile FMF) și actualul șef al Federației, Leonid Oleinicenco.Vă propun să facem o comparație împreună:Leonid Oleinicenco: Studii superioare. Academia de Studii Economice din Moldova (Chișinău, 2004)Centrul de Excelență în Finanțe (Ljubljana, Slovenia, 2008), Universitatea din Lausanne, specialitatea Management Fotbalistic CFM (Lausanne, Elveția, 2016)Executive master in global sport governance - MESGO (Universite de Limoges, Franța 2019) Radu Rebeja:Institutul Național de Educație Fizică și Sport din Moldova (calificare - profesor de educație fizică. Chișinău, 1995). Cum vedem, Oleinicenco are studii avansate în managementul sportiv, spre deosebire de Rebeja, care nu le are deloc. O structură ca Federația de fotbal se conduce cu studii de manager, nu cu legitimație de jucător. Se vede că oamenii din fotbalul moldovenesc au înțeles acest lucru, de aceea 104 din 118 membri ai FMF l-au înaintat pe Leonid Oleinicenco la funcția de președinte al Federației de fotbal. Iată lista: 1. Asociația Obștească Fotbal Club ”Codru juniori”; â2. Asociația Obștească Raională de Fotbal Dubăsari; 3. Federația de fotbal-tenis din R. Moldova ; 4. Clubului Sportiv ”Fulger”; 5. Asociația Sindicală de Fotbal din RM; 6. Asociația Raională de Fotbal ”Nisporeni”: 7. Școala de sport ”Nisporeni” 8. CSF ”Voluntarii”; 9. Asociația Obștească Fotbal Club ”Victoria”; 10. Asociația Obștească Clubului Sportiv ”Codru Lozova”; 11. Asociația Raională de Fotbal ”Șoldănești”; 12. Asociația Obștească Clubului Sportiv ”Fortuna Pleșeni”; 13. Asociația Raională de Fotbal Basarabeasca”; 14. Asociația de Fotbal a r. Căușeni”; 15. Asociația Obștească ”FC Agro - Sind”; 16. AO Fotbal Club ”Olimp” or. Comrat; 17. Asociația Raională de Fotbal ”Rezina”; 18. Asociația Obștească Clubul de Fotbal ”Zimbru”; 19. Federația Sportivă de fotbal pe plajă din Republica Moldova; 20. Asociația Raională de Fotbal ”Vulcănești”; 21. Asociația Obștească Clubul de fotbal ”Vulcănești”; 22. Asociația Obștească Fotbal Club ”Slobozia Mare”; 23. Asociația Obștească Clubul Sportiv de Fotbal ”Anenii Noi 2020”; 24. IP ”Școala Sportivă Anenii Noi”; 25. Asociația de Fotbal din r-l Soroca; 26. AO Clubul Sportiv de Fotbal ”Cetatea” Soroca; 27. AO CS ”Real Succes”; 28. Asociația Obștească Clubul de Fotbal ”Sucleia”; 29. Asociația Obștească Fotbal Club ”Fălești”; 30. Asociația de Fotbal Fălești; 31. Fotbal Club ”Dinamo-Auto” Tiraspol; 32. AO Clubul de Fotbal ”USEFS”; 33. Federația Moldovenească a Sportului Studențesc și a Veteranilor Sportului; 34. Asociația Raională de Fotbal Ștefan Vodă; 35. AO FC ”Milsami” Orhei; 36. Asociația Regională Transnistreană de Fotbal ; 37. Sindicatului Național al ”Fotbaliștii Moldovei”; 38. AO FC ”Sfîntul Gheorghe”; 39. Asociația Obștească Clubul Sportiv ”Narubai”; 40. Asociația Raională de Fotbal Taraclia; 41. Asociația de Fotbal din r-l Ceadîr – Lunga; 42. AO Clubul Sportiv de Fotbal pentru copii, Juniori și Tineret ”Atletico”; 43. AO ”Liga Feminină de Fotbal din Moldova” 44. AO ”Clubul Sportiv de Fotbal Bălți”; 45. IM ”Clubul Sportiv de Fotbal din Rîșcani”; 46. Asociația Obștească ”Olimpiada Specială”; 47. AO Asociația de Fotbal a Invalizilor din Republica Moldova; 48. Asociația Obștească ”Uniunea organizațiilor invalizilor din R. Moldova; 49. Asociația Obștească CSF ” Speranța” Nisporeni; 50. Asociația Obștească ”Asociația Raională de Fotbal Călărași”; 51. Asociația Obștească CSF ”Cricova”; 52. Asociația Raională de Fotbal Cimișlia; 53. AO FC ”Sîngerei”; 54. AO ”Clubul Sportiv de Fotbal Steluța”; 55. AO ”Asociația Raională de Fotbal Briceni”; 56. Asociația Obștească de Fotbal Raională Dondușeni; 57. Asociația Raională de Fotbal Sîngerei”; 58. AO ”Centrul Sportiv de Pregătire a Loturilor Naționale”; 59. Școala Sportivă Specializate de Fotbal Bălți; 60. AO ”Asociația Raională de Fotbal din Nordul Moldovei”; 61. Federația de Fotbal din Găgăuzia; 62. AO ”CSF Spartanii”; 63. AO ”FC Maiak Chirsova”; 64. AO CSF ” Umutluc”; 65. AO ”Asociația Raională de Fotbal Cantemir”; 66. AO ”FC Florești”; 67. AO ”Asociația Raională de Fotbal Leova”; 68. AO ”FC Bogzești”; 69. AO Clubul Sportiv de Fotbal ”LIRPS”; 70. AO FRF Ungheni; 71. AO ”Fotbal Club Municipal Ungheni”; 72. AO ”Atletic Ștefan Vodă”; 73. AO ”Olan Olănești”; 74. AO ”Asociația Veteranilor de Fotbal; 75. AO ”Clubul Sportiv Intersport”; 76. AO ”Asociația Raională de Fotbal Ocnița”; 77. AO ”Clubul de Fotbal Speranța -Plus”; 78. AO ”Asociația Regională de Fotbal Florești”; 79. ÎM Clubul de fotbal Edineț; 80. AO ”FC Prut” Leova; 81. OO ”Clubul Sportiv Cruiz Plus”; 82. AO ”Asociația Raională de Fotbal Edineț”; 83. AO ”Asociația Raională de Fotbal Slobozia”; 84. AO ”Clubul de Fotbal Junior” 85. AO ”FC Cioburciu” 86. OO ”CS Tighina”; 87. ARF Orhei; 88. AO ”CSF Sparta”; 89. Federația de Fotbal mun. Chișinău; 90. AO Federația Raională de Fotbal Glodeni; 91. AO Asociația de Fotbal din Raionul Rîșcani; 92. Societatea pe acțiuni de tip închis ”Clubul Sportiv Sheriff”; 93. Federația de Fotbal din municipiul Bălți; 94. Asociația Raională de Fotbal Anenii Noi; 95. Asociația Raională de Fotbal Strășeni; 96. Asociația Raională de Fotbal Ialoveni; 97. Asociația de Futsal din Republica Moldova; 98. AO ”Fotbal Club Congaz”; 99. Asociația Obștească ”Nistru-DIP” 100. Asociația Teritorială de Fotbal Hîncești; 101. Asociația de Istorie și Statistică Fotbalistică; 102. Asociația Obștească Clubul Sportiv ”Petrocub”. 103. ARF Drochia 104. FC Speranța Drochia

Cred că a venit timpul de dat niște replici unor susținători ai lui Radu Rebeja, deputat în Parlament pe listele Partidului Democrat, fost secretar de stat la Ministerul Educației, fost consilier al prim-ministrului Chiril Gaburici, protejat al fostului ministru al educației Monica Babuc, om de încredere în partidul condus de Vlad Plahotniuc, fapt cu care cineva manipulează în interes propriu, dar acesta este deja un alt subiect. La moldoveni memoria este scurtă. Octavian Țîcu a uitat că a luptat cu înverșunare pentru a da jos regimul dictatorial al lui Plahotniuc. Sau poate că el nici nu a luptat sincer dacă își dorește cu atâta ardoare ca un exponent al acelui regim, Radu Rebeja, să preia conducerea Federației de fotbal? Care Octavian Țîcu era sincer și adevărat, acel care lupta cu regimul sau acesta care vrea să pună un om al regimului într-un post cheie pentru sportul național?Astăzi Țîcu îl susține deschis pe Rebeja și umblă de mânuță cu un alt susținător înflăcărat al ”protejatului” lui Plahotniuc, Ivan Testemițanu. Acest Ivan, spune lumea, va fi numit de Țîcu în calitate de vicepreședinte la partidul PUN, sponsorizat de fostul ministru al transporturilor din perioada Ghimpu, Anatol Șalaru. De aici și explicația de ce presa lui Șalaru atacă Federația...Testemițanu. Nu mai spun că are un discurs incoerent și plin de aberații, în care acuză toată lumea de toate relele și insuccesele lui personale. Acest om a ajuns să fie detestat de toate personalitățile marcante din fotbalul nostru. Și cum să nu fie așa dacă el declară repetat că atunci când intri în Federație nu mai găsești niciun om de fotbal? Cum să-l respecte după astfel de declarații foștii lui antrenori Anatol Teslev și Ion Caras, ambii angajați ai Federației? Cum să-l respecte foștii săi coechipieri de la Zimbru și de la echipa Națională: Serghei Cleșcenco, Marin Spânu, Denis Romanenco, Serghei Butelschi, Sergiu Epureanu - toți angajați ai Federației? Cum?   

Aseară, la o emisiune pe net, Testemițanu a declarat că nimeni nu ia în seamă Federația de fotbal din cauza rezultatelor proaste ale echipei Naționale... Chiar așa să fie? Dar oare când au început aceste rezultate proaste ale echipei Naționale? Vă spun când: exact începând cu anul 2008, atunci când Radu Rebeja a fost numit vicepreședinte FMF, RESPONSABIL de echipele naționale. Din acel an 2008 Naționala noastră a coborât constant în clasamentul FIFA (puteți verifica pe saitul FIFA). Timp de aproape 5 ani cât Rebeja a fost direct responsabil de Națională noi am căzut și am degradat constant. A plecat Rebeja și a venit Testemițanu. Apropo, Rebeja a plecat atunci cu tam-tam de la Federație, iar Testemițanu ”l-a ajutat” să plece, luându-i fotoliul de la FMF... Și în acel fotoliu de vicepreședinte al Federației, RESPONSABIL de echipele Naționale, Testemițanu a avut aceleași rezultate dezastruoase ca și Rebeja. Naționala a coborât stabil în clasamentul FIFA, iar Testemițanu a fost plecat de la FMF tocmai după o reuniune a membrilor UEFA la care el a fost prezent și ar fi avut, zice lumea, un comportament mai puțin adecvat. Și acum despre faptul că nimeni nu ne ia în seamă. Așa de tare nu ne ia nimeni în seamă că recent Naționala Moldovei a jucat cel mai tare amical din istoria ei, contra cvadruplei campioane mondiale, Italia! Pentru cine nu este inițiat în fotbal, echipe mici ca Moldova joacă extrem de rar, o dată la câțiva ani buni, meciuri amicale cu formații de Top.    Da, Naționala noastră are rezultate foarte proaste în ultimii câțiva ani. Înainte avea rezultate proaste, iar acum sunt foarte proaste. Cu toții ne dorim ca aceste rezultate să fie mai bune. Să mai câștigăm și noi măcar câte un meci la câțiva ani, așa cum se întâmpla pe timpuri. Pentru că noi uneori mai câștigam contra unor echipe de talie medie gen Finlanda. Clar că aceste rezultate erau întâmplătoare. Din 10 meciuri Finlanda ne-ar fi bătut de 9 ori. Dar cineva manipulează cu aceste rezultate: chipurile, ce mai rezultate aveam noi pe timpuri și ce dezastru este acum. 

Nu, fraților, nu este adevărat! Noi niciodată nu am avut rezultate în fotbal. Nici când jucau Rebeja cu Testemițanu nu am avut. Ne băteau nemții cu 6-1 de fiecare dată când ne prindeau pe la ei. Și Suedia ne-a bătut cu 6-0. De altfel, acestea sunt primele 3 cele mai categorice înfrângeri din istoria Naționalei în meciurile oficiale!!! Mai mult decât atât, echipa Națională nu a câștigat niciun meci în campaniile preliminare timp de 6 ani cu Rebeja și Testemițanu în teren: din 15 noiembrie 1995, când am bătut Georgia acasă 3-2 (lumea zice că ar fi fost o înțelegere atunci, dar nu e demonstrat, ca de obicei) și până în anul 2001, când am învins Azerbaidjan cu 2-0, pe 1 septembrie, acasă. Așa de mare echipă aveam în anii 90, despre care Rebeja spune că lumea venea la meci să-l vadă pe el )))). Lumea venea să-l vadă pe Klinsmann sau pe Maldini, la fel cum vine acum să-i vadă pe Pogba și Mbappe! Nimic nu s-a schimbat!Ok. Voi mai reveni și cu alte comentarii la declarațiile aruncate în spațiul public de legendele noastre. Pe azi atât. La final doar vreau să accentuez că actualul președinte al FMF, Leonid Oleinicenco se află în funție de doar 1 an și jumătate. Pentru fotbal această perioadă este nimic. Nu poți avea rezultate într-o perioadă atât de scurtă. Și nici nu s-a urmărit acest scop: de a arunca praf în ochi oamenilor. Scopul FMF după alegerea lui Oleinicenco este de a construi o generație de oameni care să iubească fotbalul. Oameni care să joace fotbal, să vină la stadion, să vorbească despre fotbal, să investească în fotbal, să facă legi care să permită dezvoltarea fotbalului - să creeze cultura fotbalistică în societatea moldovenească. Abia după asta vor veni și rezultatele. Vorbesc de rezultate scontate, programate, bazate pe valoare, NU pe întâmplare.Mult succes și sărbători frumoase tuturor!!! 

 Victoria fantastică a Naționalei de tineret în fața Belgiei vine într-un moment în care fotbalul nostru, dar și toată societatea avea nevoie de un astfel de exemplu că ”se poate”. Cu un lot care valorează, oficial, de 30 de ori mai puțin decât cel belgian (60 de milioane de euro), tricolorii mici, antrenați de Sandu Guzun, au demonstrat că în fotbal, ca și în viață, orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat, dacă lupți la sacrificiu și dacă ești devotat echipei.Această victorie este un exemplu nu doar pentru Naționala mare și nu doar pentru fotbaliști. Este un exemplu pentru tot poporul nostru. Numai uniți, toți împreună, putem face lucruri mari, putem obține rezultate fantastice, putem realiza imposibilul. Dar pentru asta trebuie să fim o echipă, una unită, indiferent de interese personale, de club sau de partid.Revenind la meciul de astăzi contra Belgiei, lidera grupei noastre și cea care a bătut Germania de 2 ori, aș vrea să menționez jocul total diferit prestat de tricolori comparativ cu ceea ce am văzut acum 3 zile pe stadionul Zimbru. Selecționerul Guzun a gândit excelent meciul, a făcut câteva modificări inspirate, care au transformat echipa noastră radical, în bine. Jucătorii n-au mai fost visători, au fost concentrați, au făcut presing agresiv și au contraatacat curajos, având în spate un portar în zi de grație, Straistari, eroul meciului, cel care a greșit copilărește cu Germania acum 3 zile.  Victoria cu Belgia este cu atât mai importantă, cu cât belgienii conduc la zi în clasamentul FIFA, fiind cotați drept cei mai valoroși din lume! Nu zic că dacă i-am bătut atunci noi suntem mai buni ca ei. Nu. Dar faptul că am învins ne dă speranțe că suntem pe drumul cel bun, pe un drum corect, care ne oferă speranțe pentru viitor. Ne dă încredere că putem juca fotbal și că totul depinde doar de noi.  Spun asta pentru că victoria cu Belgia nu o consider una întâmplătoare. Să nu uităm că în această campanie pentru Euro 2021, Moldova a bătut Țara Galilor și a remizat cu Bosnia. Avem 7 puncte și chiar dacă nu ne putem califica, ne bucurăm de fotbal și de rezultatele pozitive pe care le înregistrăm. Sunt sigur (nu-mi place expresia-parazit ”în context”) că noua Strategie a FMF inițiată de Leonid Oleinicenco și echipa lui de la Federație va da roade în cel mai scurt timp posibil. Iar rezultatele în fotbalul nostru nu vor întârzia să apară. Drept exemplu fiind și această victorie fantastică împotriva Belgiei, care va rămâne în istoria fotbalului moldovenesc.  

Alexandru Epureanu a devenit campion al Turciei cu echipa Istanbul Bașakșehir.

Ca să înțelegeți, păstrând proporțiile, la nivel moldovenesc cam ce a realizat Epureanu. Asta ca și cum ai câștiga titlul în Moldova cu Dinamo Auto sau cu Speranța Nisporeni (nu jignesc pe nimeni, doar constat).  Pentru că anume asta înseamnă că devii campion în Turcia, unde rechinii Galatasaray, Beșiktaș, Fenerbahce și Trabzonspor nu lasă pe nimeni să miște. Cu foarte mici excepții. Doar 2 excepții în 63 de ani! O singură dată, din 1957, de când se organizează campionatul Turciei, o echipă din afara celor 4 a câștigat titlul. E vorba de Bursaspor, care întâmplător s-a trezit campioană acum 10 ani. În rest campioane în țara semilunei au fost doar cele 4 supercluburi. Și iată că un moldovean a reușit să intre în istorie. Istanbul BB a devenit a 6-a echipă care a câștigat titlul în Turcia. Important este că Epureanu nu e a 5 roată la căruță, ci e jucător important, jucător de bază, care evoluează constant și principalul - la nivel. Nu degeaba presa internațională îl pune alături de Robinho și Skrtel în titlu de știre, atunci când vorbește de senzaționala victorie a clubului Istanbul BB. Pentru mine Alexandru Epureanu este unul dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni din toate timpurile, dacă nu chiar cel mai mare. Am mai spus asta, dacă n-ar fi fost moldovean, Epureanu jr ar fi jucat lejer la un club mare din Europa. Dar și așa e bine. E cea mai bună reclamă pentru fotbalul moldovenesc. Mulțumim, Epureanu! Ești uriaș! 

Istoricii Andrei Prodan și Valentin Iacovlev, oameni care dețin circa 80% din arhiva fotbalului moldovenesc, afirmă că echipa Zimbru a fost fondată în 1950, NU în 1947, cum e trecut oficial în cartea de vizită a clubului.  Citește mai jos un material extraordinar, în care e descris cu lux e amănunte circumstanțele în care a fost fondat clubul Zimbru, pe atunci Burevestnik.  ”Tradiţional, pe 16 mai clubul de fotbal Zimbru Chişinău îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Pe site-ul ofical al „galben-verzilor” citim: „Dată a fondării clubului de fotbal Zimbru este considerată 16 mai 1947. În această zi a fost consemnat debutul în campionatul URSS a portdrapelului fotbalului moldovenesc din timpurile unionale. Echipa Dinamo Chişinău, anume aşa se numea pe atunci echipa noastră, a disputat primul său meci în zona ucraineană a Clasei B – la Odesa, împotriva formaţiei Pişcevik”.  Dar de ce anume 16 mai 1947 este considerată data fondării clubului şi ce au în comun Zimbru şi Dinamo?

Anul 1948. Dinamo Chişinău. Ivan Hovjun (al treilea din dreapta), Serghei Cornilov (primul din stânga). După cum se ştie, Dinamo reprezintă Ministerul Afacerilor Interene, iar numele său provine din vechiul cuvânt grecesc „dinamikos” care înseamnă „mişcare”. Pe site-ul MAI al Republicii Moldova găsim următoarea informaţie: „Consiliul republican „Dinamo” a fost creat la 24 august 1944. În acel an, pe locul fostei Pieţe Nemţeşti, a fost construit stadionul „Dinamo”, blocul administrativ al clubului”.  Dacă Zimbru se consideră succesoare a lui Dinamo ar fi logic ca ziua înfiinţării clubului să fie 24 august 1944. Mai mult decât atât, Dinamo Chişinău a câştigat campionatul şi Cupa Republicii Sovitice Socialiste Moldoveneşti în anii 1945 şi 1946. Astfel, la mijlocul lui mai 1947 clubul Dinamo deja exista. Formaţia „miliţienilor” a mai câştigat campionatul RSSM în anii 1947 şi 1948 şi Cupa RSSM în 1947, evoluând în paralel şi în campionatul Uniunii Sovietice.  Paradoxul situaţiei este că Zimbru (succesoarea lui Burevestnik, Moldova, Avântul şi Nistru) nu are nimic comun cu Dinamo Chişinău. Să mă explic... Conform regulamentului campionatului URSS din 1949, cea mai slabă formaţie a fiecărei republici unionale urma să dispute meciurile de baraj pentru a-şi menţine locul în campionatul sovietic cu campioana republicană.

Anul 1949. Burevestnik Bender, formaţia care trebuia  să reprezinte Moldova în campionatul URSS din 1950  după ce a câştigat barajul cu Dinamo Chişinău.  În 1949 campioană a RSSM a devenit Burevestnik Bender, formaţie puternică, în componenţa căreia evoluau fotbalişti care aveau experienţa participării în campionatul României (în 1938 Traian Tighina a fost campioana Ligii de Est a Diviziei C, evoluând ulterior doi ani în Divizia B). Detalii despre meciurile de baraj dintre Dinamo Chişinău şi Burevestnik Bender le putem găsi în lucrarea lui Victor Kucerenko „Bender – viaţa din trecut”.  La 7 septembrie, tighinenii au învins pe teren propriu cu scorul de 1-0, prin golul marcat din lovitură liberă de Fiodor Iagunov. Returul s-a disputat la 12 octombrie pe stadionul „Dinamo” din Chişinău. Nimeni nu credea în victoria oaspeţilor, însă Burevestnik a învins cu 6-3 şi a obţinut dreptul să evolueze în campionatul URSS. De menţionat că în acea zi era sărbătorită aniversarea a 25-a de la crearea RASS Moldoveneşti şi în urma unei neglijenţe cu focurile de artificii a ars tribuna de lemn a stadionului „Dinamo”. După cum scrie Victor Kucerenko, microbiştii chişinăuieni glumeau: „A ars echipa, să ardă şi stadionul!”. Astfel, în anul 1950 în campionatul Uniunii Sovietice urma să evolueze formaţia Burevestnik Bender. Dar cum putea rămâne capitala fără echipă în competiţia unională în detrimentul unei formaţii din provincie? În urma unor ședințe la nivel de conducerea republicii a fost luată hotărârea de a înfiinţa o nouă formaţie – Burevestnik Chişinău, pe baza echipei Burevestnik Bender, cu cooptarea celor mai buni jucători de la Dinamo Chişinău şi a cluburilor din Moscova.  Datorită lui Valentin Iacovlev, un mare cunoscător al istoriei fotbalului autohton, cunoaştem data semnării acestei hotărâri istorice: 11 aprilie 1950. Anume această zi este data de naştere a clubului, care în prezent poartă numele Zimbru Chişinău. Astfel, la echipa nou creată, au fost invitaţi şapte fotbalişti de la Burevestnik Bender (Petru Turjinschi – liderul incontestabil al echipei, Victor Şcerbacenco, Nicolae Armencea, Dmitri Taşev, Ivan Pogudin, Filip Kuzmin şi Gheorghi Pogorelov; majoritatea dintre aceştia, în scurt timp, au părăsit echipa din capitală, revenind la Bender), de la Dinamo Chişinău au venit patru jucători (Gheorghe Mocan, Sergiu Cornilov, Boris Muravschi şi Otari Alavidze), restul proveneau de la echipe moscovite: Aleksandr Golovkin, Serghei Polevoi, Vasili Komarov, Semion Beliakov, Serghei Strelkov, Vasili Kolesnikov, Vladimir Nadin, Piotr Petrov (maestru emerit al sportului, celebru jucător încă în perioada interbelică la Dinamo Minsk, ŢDKA şi Torpedo Moscova cu care în 1945 a câştigat medalia de bronz a campionatului URSS, iar în 1949 a intrat în posesia Cupei URSS). Antrenor al echipei a fost numit Vasili Epişin. Dar ce s-a întâmplat cu Dinamo Chişinău? Încă la mijlocul anilor 90 am realizat un interviu cu Ivan Hovjun care, alături de Gheorghe Mocan şi Sergiu Cornilov, era unul din liderii acelei formaţii. El mi-a mărturisit că nu a acceptat să vină la Burevestnik şi a evoluat în continuare la Dinamo, care a continuat participarea în campionatul republican. Pe parcursul anilor „alb-albaştrii” au reuşit să realizeze încă de trei ori „eventul”, câştigând atât campionatul, cât şi Cupa RSSM (1953, 1974 şi 1975). În 1953 dinamoviştii chişinăuieni au evoluat şi în Cupa URSS (după ce au trecut de Dinamo Minsk au fost învinşi de Dinamo Alma-Ata: 1-1, după prelungiri, şi 0-1, la rejucare). Dacă ar fi trecut de formaţia din Kazahstan, Dinamo ar fi jucat în turul următor cu... Burevestnik Chişinău. Cum aveau să explice acest paradox cei care afirmă că Dinamo şi Burevestnik (adevărata predecesoare a Zimbru-lui) sunt una şi aceeaşi echipă?” 

În prima jumătate a secolului trecut, Moldova a mai avut un jucător mare, care a evoluat alături de celebrități cu renume Mondial, la una dintre marile echipe ale lumii. Și nu oricunde, dar tocmai în America de Sud, în țara, care avea să devină simbolul fotbalului, Brazilia.  

foto: ”o Craioveno” Waldemar Zaclis (primul din dreapta, rândul de sus). Basarabeanul a fost component al echipei care a făcut ca "moneda să cadă în picioare" (la expresie vom reveni mai jos). Fotografia este de la meciul de debut al lui Leonidas la São Paulo, în 1942, o partidă cu o audiență record de 70.000 de spectatori: cea mai mare din istoria stadionului Pacaembu. Waldemar al nostru s-a născut pe 24 aprilie 1918, la Telenești, la mai puțin de o lună după unirea dintre Republica Democrată Moldovenească și Regatul României. Tatăl său, Carlos Zaclis, deținea o mică proprietate rurală și era președintele Cooperativei Fermierilor din Telenești. Împreună cu soția sa, Clara, și cei șase copii ai lor, Carlos ducea o viață liniștită din punct de vedere economic, într-o regiune cu o majoritate evreiască copleșitoare. Dar din cauza pagubelor provocate de Primul Război Mondial și a fricii generale de noi conflicte, familia Zaclis a emigrat pe noul continent, mai exact, în Brazilia. La început, doar Carlos s-a dus la São Paulo. Apoi și-a adus soția și copiii, în 1924, când Waldemar avea doar șase ani. Tot atunci și-au schimbat numele în versiuni braziliene.   ”Familia s-a stabilit în cartierul Bom Retiro din São Paulo, iar tata a început să se joace, de când era copil, pe câmpurile din apropiere. El a fost dus la São Paulo Futebol Clube de către un domn, care a fost profesor la Bom Retiro, numit Barros",  explică unul dintre fiii lui Waldemar, avocatul Roberto Zaclis, într-un interviu acordat pentru ”o Craioveno”.   Cariera profesională a fundașului "moldo-româno-brazilian" a început în 1938 și a durat puțin, doar până în 1944, când a mai jucat câteva luni la echipele São Paulo SP și Palmeiras, care la acea vreme se numea încă Palestra Italia.

foto: SPFC book. Ultimul din dreapta, rândul de sus: Waldemar ZaclisZaclis a fost jucător de bază la Sao Paulo FC 2 ani la rând: în 1942 (locul 3) și 1943, ultimul, an de titlu. A evoluat cu numărul 6 pe tricou, jucând alături de tizul Waldemar de Brito (care, peste ani, avea să-l descopere pe celebrul PELE), extrema dreaptă Luizinho și eternul Leonidas da Silva, care erau vedetele echipei.   Paulista din 1943 a devenit cunoscută ca cea la care "moneda a căzut pe picioarele sale". Până atunci, echipele Corinthians și Palestra Italia au luat pe rând titlurile de campioană în stat. Fanii ambelor formații glumeau că echipa São Paulo, care nu a mai fost campioană a statului São Paulo din 1931, va lua titlul doar dacă moneda va cădea în picioare. Și  "Moneda a căzut în picioare în 1943 și a continuat să cadă de multe, multe ori",  spune cu mândrie fiul lui Waldemar, Roberto.   Waldemar Zaclis a jucat la FC Sao Paulo între anii 1939 și 1943.  

Foto cu "Ordinul monedei". Roberto Zaclis / Arhiva personală În 1993, São Paulo a decis să organizeze o petrecere de comemorare a 50 de ani de la campionatul în care moneda a căzut pe picioarele ei. Clubul a instituit "Ordinul Valutar", onorând în principal jucătorii din 1943 și jucătorii tricolori care au devenit campioni mondiali. Waldemar a fost prezent la eveniment, iar trofeul primit se păstrează și astăzi în casa de avocați.   Pasiunea pentru fotbal a împărțit spațiul cu ping-pong-ul, un sport în care Waldemar Zaclis a fost de mai multe ori campion al São Paulo.   Și-a făcut o carieră în avocatură, profesie pe care a transmis-o mai departe copiilor și nepoților săi. Apărătorul poreclit "Polonezul" a combinat cu succes sportul cu învățătura și în 1945 a absolvit Universitatea din Sao Paulo, la vârsta de 27 de ani. Pe 21 martie 2004, la 85 de ani de la migrarea sa de la Telenesti la São Paulo, și după ce a făcut istorie pentru la São Paulo, câștigând titluri la fotbal și la tenis de masă și construind o carieră remarcabilă în dreptul civil, Waldemar Zaclis s-a stins din viață. Însă basarabeanul va rămâne mereu în istoria unuia dintre cele mai mari cluburi braziliene, făcând moneda să cadă în picioare.   ZACLIS Waldemar   Născut la 24/04/1918. Telenesti, Republica Moldova Jucător FC Sao Paulo (09/10/1939 - 06/03/1943) Poziția: MIJLOCAȘ STÂNGA (nr. 6) Meciuri pentru FC Sao Paulo:1939 - 1 meci 1940 – 1 meci1941 – 10 meciuri1942 – 17 meciuri1943 – 4 meciuriTotal – 33 de meciuri Campion ”Paulista”: 1943 A debutat ca titular la 28 iulie 1940, în amicalul São Bernardo - São Paulo 1-3. Componență SPFC: King; Squarza, Cioffi; Fiorotti, Válter, Zaclis; Novelli, Armando, Luisinho, Teixeirinha, Rodrigues. Antrenor: Ramón Platero. Arbitru: Cándido Casado. Goluri: Armando, Luisinho, Teixeirinha. La 13 martie 1941 este utilizat în amicalul interstatal Internațional Porto Alegre - São Paulo 3-2. Componență SPFC: King; Fiorotti, Squarza; Lola (Zaclis), Válter, Orozimbo; Bazzoni, Remo, Hemédio, Teixeirinha, Paulo (Novelli). Antrenor: Vicente Feola. Arbitru: Antônio Silveira. Goluri: Carlito 2, Rui - Teixeirinha, Válter.   Notă: Spre deosebire de campionat, în amicale erau permise înlocuirile. La 8 aprilie 1941 este titular, în amicalul interstatal cu FLAMENGO, câștigat cu 1-0. Debut în campionatul statului Sao Paulo: 29 martie 1942, Sao Paulo FC - Comercial SP 7-1 (6-1). Echipa era antrenată, din ianuarie 1942, de Conrado Ross. Formația utilizată: SAO PAULO: Doutor; Fiorotti, VirgiIio; Silva, Lola, Waldemar Zaclis; Luizinho, Bazzoni, Valdemar do Brito, Teixeirinha, Pardal. Arbitru: Jorge de Lima. Goluri: Pardal 3, Bazzoni 2, Valdemar do Brito 2 - Dirceu. Apogeul carierei, anul 1942: a disputat 9 partide, fiind TITULAR pe parcursul turului. Bilanț: 7 victorii, 1 egal (3-3 cu Corinthians, în penultima sa partidă, cu 70.281 spectatori în tribune!), 1 înfrângere (din ultimul joc, 1-2 cu Palestra Italia).  Notă: După ce Brazilia a intrat în război contra Axei (corpul expediționar de pe frontul italian), Palestra Italia și-a schimbat denumirea în Palmeiras. În anul 1943 în care Sao Paulo FC a câștigat titlul, Zaclis a jucat 4 meciuri (2 victorii și 2 egaluri).  Pregătit în baza materialelor adunate de jurnalistul brazilian de origine română J.V.Roberge, istoricul Alex Paloșanu (Iași), istoricul Andrei Prodan (Chișinău) și jurnalistul Sandu Grecu (Chișinău).

Scurt. Activez în fotbalul moldovenesc din anul 1994. Aproape de la înființarea lui într-un stat independent, nou format. Iar fotbalul nu a fost o excepție, ci mai degrabă o regulă a procesului de dezvoltare al Republicii Moldova. A călcat dintr-o strachină în alta, a căzut de nenumărate ori, dar de fiecare dată s-a ridicat și a mers înainte.

Eu am crescut fotbalistic cu generația lui Curtianu și Testemițanu, cu Cleșcenco și Rebeja. Știu cum au evoluat. Ei ca jucători, eu ca jurnalist. Știu de vodca pusă la fiert, care a incendiat una dintre căsuțele de lemn de la baza Zimbru. Acum a rămas doar una – muzeul. Atunci erau toate din lemn. Pentru titlul de campioni jucătorii de la Zimbru primeau câte un televizor color Alfa...  La Fălești era și mai grav. Ca să nu înghețe iarna de frig, jucătorii echipei Cristalul scoteau parchetul din camera de hotel și făceau focul direct în centrul camerei. Mergeau la meciuri cu un autocar vechi, fabricat prin anii 50. De la Chișinău până la Fălești se defecta de 3 ori. Jucătorii, însă, nu disperau. Luau totul în glumă. Se așezau pe bancheta din spate și în 4-5 ore de drum rădeau câteva borcane de samagon. Stocurile de sfeclă la fabrica de zahăr nu se epuizau niciodată... La FC Agro jucătorii primeau salariul sub formă de sticle cu vin și rachiu sau borcane cu suc. Iar transferurile de la o echipă la alta se făceau cel puțin netransparent: venea mașina, băga jucătorul în portbagaj și îl ducea la bază... Nici nu vreau să-mi amintesc de terenurile pe care se juca. Dacă ploua era jale mare. Noroi până în gât. Nu existau terenuri sintetice. Nu exista niciun stadion cât de cât adecvat... Și iată acum, după 25 de ani, aud comentarii gen ”ce fotbal am avut și ce am ajuns...” 

Introducerea celor 2 lecții de fotbal în cadrul orelor de educație fizică, doar la clasele primare, s-a făcut cu scopul popularizării fotbalului printre copii! Trebuie să fii naiv să crezi că vei avea fotbaliști mai buni dacă vei face lecții de fotbal în clasele 1-4. Pentru cine nu a știut, despre un copil poți spune aproximativ dacă va ajunge sau nu fotbalist abia după 15 ani. Repet - aproximativ. Nimeni nu garantează. Adică cei care vorbesc, scriu sau cred că Federația vrea să crească fotbaliști în clasele primare - sunt naivi sau intenționat duc lumea în eroare, având alte scopuri.  Iar scopul Federației, în cazul programului ”Educație fizică prin fotbal”, este unul singur: popularizarea fotbalului printre copii. Sau formarea culturii fotbalistice, cum este la modă să se spună în occident.  Ce beneficii ar aduce asta? În primul rând ar crește oameni care iubesc fotbalul. Oameni care joacă fotbal din plăcere, care merg la stadion, care procură și consumă produse fotbalistice: fotbal la televizor, echipament de joc, bilete la meci, etc. Toate acestea însemnând industria fotbalului. Cu cât e mai dezvoltată această industrie, cu atât mai bogat este domeniul. Cu atât mai multe șanse să avem rezultate. Iar ca să creezi această industrie fotbalistică, această cultură fotbalistică - trebuie să o luăm de joc, din start, de la copii. Să educăm fotbalul de mic. Să-l introducem în sânge copiilor. Știți cum am devenit eu dependent de fotbal? Nu. Nici eu nu știu exact cum. N-am luat nicio pastilă. Treptat. Mi-a cumpărat tata o minge. Bunelul juca fotbal cu mine în fiecare seară, în curte, când revenea de la serviciu. Iar când se dădeau meciuri la televizor, ne adunam cu toată familia și urmăream partida. Mama era cu Spartak, Tata cu CSKA, iar eu cu bunelul - cu Dinamo Kiev. Mai târziu - cu Steaua.  La vârsta de 9 ani am înțeles că fotbalul va fi pasiunea vieții mele. Era vară. Mondialul din Mexic era în toi. Aveam un singur televizor în casă. Unul care arăta imaginea alb-negru. Probabil încă nu se inventase colorul. Sau încă nu aveam bani pentru așa lucruri scumpe. Era anul 1986. Tata dorea să urmărească un meci de la Mondial. Iar eu - filmul meu preferat, Alexandr Nevskii. Atunci tata mi-a explicat nu știu cum, foarte convingător: campionatul Mondial se joacă o dată la 4 ani, iar filmul cu Nevskii se dă de câteva ori pe an...   La școală, învățătorul de educație fizică, Alexei Filaretovici n-avea treabă cu fotbalul. Era halterofil. Dar mergeam după ore la secția de fotbal, care era condusă de un simplu amator, Pavel Ivanovici, care făcea antrenamente cu noi din pur entuziasm. Însă doar atunci când avea timp. În rest, noi singuri jucam, fără antrenor. Și ne visam viitori fotbaliști.  Repet: lecțiile de fotbal în clasele primare sunt concepute pentru a-i face pe copii să iubească fotbalul.  Iar dintre cei care vor iubi sportul rege, avem șansa să formăm, în viitor, clase sportive specializate de fotbal (clasele 5-9). Potrivit proiectului FMF, aceste clase de fotbal se vor deosebi de clasele obișnuite doar prin faptul că elevii vor avea 2 antrenamente de fotbal pe zi în cursul săptămânii (unul dimineața, înainte de ore, iar al doilea după ore) plus program alimentar. Dar acesta este deja un al subiect la care voi reveni.  Important este să nu uitați: iubiți fotbalul!