Câtă cultură generală tre' să ai ca să înțelegi fiecare cuvând din Umberto Eco? Mi-am pus întrebarea asta când am citit ''Numele Trandafirului'' și mi-am pus-o acum cu ''Cimitirul din Praga''. Deseori m-am prins asupra gândului că autorul nu scrie pentru mine. Mi-ar fi plăcut să citesc ''Cimitirul…'' în anii de liceu, când nu scăpam din mână nicio carte cu teme conspirative, despre masoni, ritualuri, tendințe satanice etc. Atunci fix asta avea să înțeleg și avea să mă simt împlinit. Ar fi fost un hardcore literar. Dar despre asta e vorba în carte?
Citisem pe net că după publicarea romanului, U.Eco a fost dur criticat și acuzat de antisemitism, cum că autorul s-ar ascunde în spatele eroului principal și ar vrea să provoace societatea printr-o temă sensibilă: evreii și teoriile cospirației care i-au transformat în personaje mitice în istoria universală.
Ideea e că n-am încetat pentru niciun moment să fac abstracție de conceptul 'evreu' și să atribui aceste 'planuri de acaparare a puterii mondiale' oricărui alt regim politic pe care l-a fătat lumea asta bolnavă. Cenzura presei, războaie cumpărate, spioni/contraspioni, fanatici, eretici, ateiști, sume colosale de bani/aur, mizeria țărilor, clasa de mijloc lipsă, sărăcie, giftuiala barosanilor… parcă am citit despre Moldova prezentului și nu numai despre ea.
Romanul, totodată, e impregnat până în ultima pagină de incertitudine, minciună și fire încâlcite. E o carte despre cum e fabricată/falsificată istoria. Proces atât de cunoscut nouă. Romanul e un bun exemplu al evoluției unui țânțar în armăsar și întreg procesul evoluționist prin care trece acesta. Acum nu pot să-mi aduc aminte, fără suspiciuni, de istoria noastră, iar întrebarea e: eroii chiar au fost eroi, luptele chiar au urmărit idealuri și chiar provenim de unde ne spun manualele că ne tragem? Sau a fost totul rodul fanteziei unor inși care s-au ales cu un venit consistent pentru poveștile lor?
Că tot vorbeam de incertitudine - dublarea de personalitate, flashback-urile și abolirea (aparentă) a firului logic al timpului, adaugă și ele un farmec acestui talmeș balmeș ajuns practic tradiție națională și pentru noi.
Istoria are erori, etape omise și decizii controversate. Umberto Eco a încercat să ne demostreze, pentru o perioadă anume din istorie, care au fost cauzele acestor lacune. Autorul spune că mai totul în roman e bazat pe oameni sau fapte reale. După ce-am citit cartea autorului, nu mai știu dacă să-i dau crezare.