Nici n-am unde mă intoarce… În ultimul timp mă gândesc destul de des la o schimbare. Nu din acest punct. M-aș întoarce undeva în trecut s-o iau pe alt drum. Dar n-am unde mă întoarce. De obicei oamenii poartă regrete după o iubire neconsumată, netrăită până la capăt. Eu nu știu cum am iubit nici dacă am iubit vreodată, de n-am unde mă intoarce?
Amintirile mele despre fiori și puls dezechilibrat s-au cristalizat, s-au aranjat ca exponatele de muzeu bine protejate. Parcă nu mai am acces la ele și parcă-s numai de privit.
Poate vremea aceasta de trei anotimpuri într-o zi mă neliniștește nemărginit, poate ritmul meu static, Ah! ce n-as da să mă mișc din loc, să-mi revină pofta de viată și de nebunie, să-mi scot de pe umeri din poveri și frică.
Evit să mă uit la femeile de vârsta mea, pe cele mai tinere nu le văd, de cele mai în vîrstă mi-e milă. Clar că nu ne-a făcut o femeie… Cel care ne-a făcut nu știa nimic despre o femeie.
Filed under: Uncategorized
