Diminețile mă trezesc tare supărată, nu de nesomn, nici că aș avea alte neliniști, dar se vede că pot in mine o durere neconsumată. Mă trezesc cu gând de ceartă și bine că până la primul pahar de apă nu dau nas în nas cu nimeni, odată trezită mi se consumă nervul și rămân cu frica. Am mai citit la o moldoveancă din Spania despre frică, mă gîndesc că poate starea tuturor ni se transmite si nouă.
Atâta lume nefericită în jur cu zâmbet fals, înșirat pe mutră acră. Chiar mă gândeam că lor le e mai greu să infrunte realitatea asta dură, decât nouă, crescuți în greutăți. Noi nici nu ne prea imaginăm o stabilitate plicticoasă, venituri care depășesc cheltuielile, distracții în fiecare sfârșit de săptămână și patru vacanțe pe an. Noi ne-am născut să luptăm pentru existență și am învățat s-o facem mai bine ca ei. Așacă barca noastra are mai multe șanse să ajungă la mal, fie chiar sparta.
Filed under: Uncategorized
