Înger și Demon

        Înger și Demon

În tărâmul umbrelor întunecate
Prin bezne tainice, îndepărtate
Unde pământul e plămădit din scrum
Iar cerul e un nor de fum
Cu stele gri, ca pietre reci
Unde timpul e oprit pe veci
Unde apa e un noroi dens
Și soarele un foc imens
Domnește un prinț negru și damnat
Un demon ce s-a născut din iad
Satana cu ochi roșii și urâți
Ce a căzut din rai cu aripi frânți
Devorator de vieți, stăpânul suferinței
Privește cu plăcere cum ard, contrar voinței
Suflete hidoase și meschine
A celor ce L-au negat în sine
Pe Creatorul a tot ce e văzut și nevăzut
Prin darul cărui am fost zidiți din lut
Prin suflarea cărui viață am primit
Și din cuvântu-i lumina a lovit
Pământul verde și curat
Așa a fost, până prințul întunecat
A înrobit pământul și la prefăcut în iad.

Multe zile negre au trecut
De când calvarul sadic a-nceput
Și a rămas o singură speranță
De a converti pământul istovit la viață

Trăia într-un ținut îndepărtat
O tânără prințesă cu suflet prea curat
O fată de o frumusețe rară
Cu ochii vii și fața albișoară
Cea mai fină și neprihănită
Trebuia bestiei din iad jertfită
Pusă pe altarul întinăciunii
Și sfâșiată de colții sălbătăciunii

Însă prințul cel negru și damnat
Fiind de frumusețea rară fermecat
Căldura dragostei în suflet a simțit
Și de amorul către fată amețit
Căzură în genunchi, cu privirea în pământ
Umilit și vinovat, sub al îngerilor cânt
A ars în flăcări la jăratic de pucioasă
Murind pentru fata cea frumoasă
Și roi de fluturi negri universul au acoperit
Sorbind cu flămânzeală tot răul infinit
Și explodând în abisul necuprins de flori
Ce a acoperit din nou pământul veșted cu culori

Iar într-un colț izolat de paradis
Pe o insulă ce plutește în iluzia unui vis
Un Înger și un Demon vor împărți pe vecie
Dragostea neprihănită pictată cu magie...