Corbul
Străbat încet cerul gri ca din abis
Cu ochii țintiți spre un colț de paradis
Îngânând ușor o melodie de tristețe
Scap o lacrimă curată, plină de finețe
Zbor lent spre altarul cugetării
Unde mă așteaptă zile dulci ca gustul mierii
Da pân-antunci, plin de răni și cicatrici
Înfrunt durerea, ce taie ca un brici
Ascund în vise ochii de lumina blândă
Și mă feresc de lumea, care-i gata să mă vândă
Mă lupt cu demoni, cu zmeii ce mă ard
Sunt printre îngeri ce se-nalță și nu cad
Văd atâtea vrăbii, vulturi, pițigoi
Trec pe lângă dânșii, parcă-s un strigoi
Știu că inima-mi murdară și portu-i întunecat
Dar adânc în mine, respiră un suflet prea curat.