Ştirea Ar fi o nebunie să pretindem că putem da o definiţie exactă ştirii. Până acum, jurnaliştii au dat multe definiţii, însă niciuna nu a reuşit să se impună. Vom încerca să conturăm totuşi nişte repere.   Ce este ştirea? Ştirea înseamnă, cu siguranţă, informaţie. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe. Pe scurt, ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine?, ce?, când?, unde?, de ce? şi cum?.  Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.  Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie. Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Cu siguranţă, ca să poată fi o ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de calităţi. S-a ajuns, prin consens, la concluzia că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie: importantă,  interesantă, nouă şi adevărată. Pentru a putea înţelege ce este o ştire, trebuie să ştim, mai întâi, care sunt calităţile care îi conferă valoarea de ştire (news value,  newsorthiness).  Nu trebuie să încadrăm un text într-un gen jurnalistic după lungime. Există o practică printre jurnalişti de a spune că textele scurte sunt ştiri. Este greşit să credem astfel. Într-adevăr, de obicei, ştirile sunt scurte. Dar asta nu ne dă niciun motiv să spunem că toate ştirile trebuie să fie scurte. Vom trata într-un capitol separat diferenţele şi asemănările dintre genuri.    Prin ce câştigăm obiectivitate: -  corectitudinea informaţiilor; -  citarea surselor; -  citarea tuturor părţilor implicate într-un conflict (dacă o sursă acuză pe cineva de ceva, nu dăm ştirea fără să avem şi poziţia celui acuzat); -  evităm să ne spunem opiniile; -  verbe de distanţare (dacă o sursă lansează acuzaţii, folosim verbe precum: „susţine”, „pretinde”).   Exigenţe ale ştirii: Coerenţa - nu trebuie să plecăm într-o direcţie şi să ajungem în altă parte. Trebuie să menţinem aceeaşi linie logică. O ştire trebuie să aibă conţinut unitar. Trebuie să ţinem cont că fiecare entitate (cuvânt, propoziţie) face parte dintr-un text (ştirea), care trebuie să comunice, să transmită ceva. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere acel ceva (unghiul de abordare). Concizia - dacă putem spune acelaşi lucru cu mai puţine cuvinte, nu trebuie să ezităm să o facem. Există o regulă în jurnalism care este formulată astfel: maxim de informaţie cu minim de cuvinte. Sunt indicate propoziţiile şi frazele scurte. Claritatea - cititorul trebuie să înţeleagă imediat ce vrem să-i spunem. Nu îl vom determina să meargă la dicţionar să caute sensurile. Limbajul trebuie să fie clar, simplu.   Piramida răsturnată: Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte. Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în chiar introducerea ştirii, după care urmează date explicative, complementare, de context şi alte detalii. Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.   Cele trei părţi esențiale ale unei ştiri scrise sub forma piramidei răsturnate: a) Lead - introducerea sau capul ştirii; b) Corpul ştirii - dezvoltă introducerea; c) Final - trebuie să fie memorabil.   Lead-ul (atacul sau primul paragraf) este nucleul informativ esenţial, care sintetizează principalele informaţii. El trebuie să fie atât informativ cât şi incitativ. În esenţă, lead-ul trebuie să capteze atenţia cititorului şi să îl invite la lectură. Corpul ştirii conţine date care explică şi aprofundează introducerea, explicaţiile care ajută la situarea evenimentelor în context şi o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului. Background-ul îşi are locul tot în această zonă a ştirii.   Finalul fixează în mintea cititorului evenimentul. El trebuie să fie memorabil.     Despre şapou: Sapoul este un element al titrarii. Contine mesajul esential. El trebuie sa fie incitant, sa-l faca pe cititor sa-si continue lectura. Functioneaza ca un lead, dar nu inlocuieste lead-ul propriu-zis al articolului. O tipologie sumară: - informativ - rezuma informatia, prezentand doar esentialul; - incitativ - contine elemente puternice din text si incita cititorul la lectura; - de prezentare - prezinta interlocutorul sau o motivatie, este folosit, cel mai adesea, in cazul interviului; - de actualizare - prezinta informatiile de ultima ora.     Cum cităm sursele: Indicarea surselor de informare, în cadrul ştirii, este vitală. Fără surse, nu există ştire. - Sursa trebuie să apară cel târziu la sfârşitul lead-ului, altfel el nu este complet; - Sursa completă apare abia în primul paragraf de dezvoltare, ca să nu încărcăm lead-ul. - Orice personaj de ştire trebuie identificat cu nume şi funcţie (calitatea în care vorbeşte); - Cititorul nu trebuie să întâmpine greutăţi în a înţelege cine e personajul.   Cum datăm: Dubla datare este considerată o greşeală. Ştirea ar semăna cu un proces verbal dacă am data cu ieri, 25 august. Este de ajuns să spunem că evenimentul s-a petrecut ieri. Este de preferat să folosim la datare formule ca: ieri, azi, mâine, poimâine, peste o săptămână, săptămâna trecută. Acestea sunt formule uzuale, mult mai uşor de poziţionat în timp. Publicul nostru este format din oameni normali. Dacă le spunem că un eveniment s-a petrecut pe 15 iulie îi ajutăm mai puţin decât dacă le spunem că evenimentul a avut loc acum o săptămână, sau acum cinci zile, sau acum o lună. Evităm să-i determinăm să apeleze la calendar.   Pe scurt, despre ştire: -    Este cel mai concis gen jurnalistic; -    Este un gen de informare; -    Reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment; -    Exclude orice opinie a jurnalistului.