Cum e să fii unionist pe 24 ianuarie și învingător pe 9 mai

Sursa foto: 1) flux.md 2) captură privesc.euDe la atâta greață și dezgust provocat de jalnicul show de pe scena politicului de la Chișinău, mai că am diagnostica întreaga societate pruto-nistreană cu diaree cronică și acută, în stare avansată, spus la modul cel mai serios, sau, înafară de informații toxice, cu care tot suntem alimentați zilnic, mai suntem mințiți atât de frumos în speranța naivă a politicului că memoria noastră n-ar putea stoca informații în chestia rotundă de pe umeri, mai mult de o zi.
Înafară de tonele de probleme, nerezolvate, arhivate la răcoare, pe care le are ciotul ăsta de țară, astăzi am fost, ca și în toate zilele, luat de prost și carne electorală, dacă-mi permiteți să zic așa. Dar mai ales, basarabenii unioniști și nu numai.
La o plimbare fugitivă prin online, mă întâlnesc, cu același politician, vesel și zâmbăreț, optimist, senin, carismatic și bărbat de treabă. Era același pe care l-am știut întodeauna, doar, că, astăzi, mai unionist ca niciodată și chiar unul convins.
Despre unionismul ocazional, sezonier de la Chișinău, am putea scrie volume întregi, nu puțini au fost, și nu puțini sunt, dar în special, din ăștia, vor fi din ce în ce mai mulți. Tot apar rând pe rând, din momentul în care conștientizează forța unioniștilor. 
Dar, revenind la ale noastre... Se pare că în situația când îți dai seama, că, probabil ai pierdut o bună masă electorală, niște voturi destul de importante, ți se trezește spiritul patriotic și-ți înfipgi peste lenta(panglică) de învingător, bietul tricolor în piept. Sau, și mai inventiv, faci o excursie prin România, și în paralel, o campanie pe facebook în care, brusc ieșit din ceața de la Chișinău, îți dai seama cât de român te-a făcut mama și cât de frumoasă ți-e țara de dincolo de sârmele Prutului.
Dar, în caz de se supără icrele Kremlinului, nici duș subacval nu ne mai trebuie, și apoi, că tot mi-am adus aminte: "Ce nahui caută România să facă politică la Chișinău?" spunea un vechi "român" de pe la noi, nu demult. Sau, mai toți, când auzeau de o nouă manifestație unionistă pe ulițele Basarabiei.
Dragii noștri, cât se mai poate să tot rupeți din noi, din trupurile noastre tinere, să ne omorâți cu deznădejde până la refuz. Vă omorâți între voi, dar vă rog, nu și pe noi. Chiar credeți că poți fi învingător pe 9 mai și unionist pe 24 ianuarie? Și de ce nu pe 16 septembrie de exemplu, așa... era doar o întrebare.
Din umila mea poziție,Al vostru, vot pierdut