Istoria ne spune și ne arată clar că politica agresivă a Rusiei față de teritoriul pruto-nistrean nu și-a încetat prezența nici în Basarabia, nici în RSSM, cu atât mai puțin în RM. O ultimă dovadă a acestei politici este vizita lui Rogozin, a cărui abordare o cunoaștem cu toții. Fără a mai da precizări și detalii ne dăm seama cu ușurință că astăzi, ca și până nu demult, Rusia și rogozinii ei, prin abordarea lor dau dovadă de frică, de aceeași frică pe care o aveau când ciubota lor a pășit pentru prima oară pe meleagul nostru. Rusia, și astăzi, încearcă disperată să-și mențină zona de influență până pe Prut. Rusia, și astăzi, se teme de renașterea națională a românilor basarabeni, de aceea rogozinii n-au somn. Rusia, și astăzi, se teme de Unire. Știe ea mai bine decât noi, ce are de pierdut… Rogozin, se teme de Unire ca dracul de tămâie, iar o atitudine agresivă este, fără doar și poate, un simptom al fricii.
Un imperiu, nu-și recunoaște slăbiciunile nici în clipa morții, cu atât mai puțin după ce a murit.
Românismul a existat permanent în teritoriile ocupate dintre Prut şi Nistru. El a supravieţuit graţie ţărănimii, care n-a renunţat la limba sa maternă – limba română, la tradiţiile şi obiceiurile sale româneşti, la religie.
Rogozin, se teme în continuare de țăranul român basarabean, care în continuare nu a reușit să fie deznaționalizat și care în continuare este MAJORITAR în RM? Domnule, dacă n-ai reușit în două sute de ani, n-ai să reușești nici astăzi câte consulate n-ai construi, câți tătari n-ai pune pe Nistru.
*Mai jos e cererea țăranilor din Bălți de a pune la vot Unirea, care s-a realizat după câteva luni. Cerere care este încă actuală, iar rogozinii nu pot ignora mișcarea unionistă care capătă amploare în RM. Faptul că ei recunosc “pericolul” Unirii poate fi dedus din acțiunile rușilor din ultimii ani, doar unii dintre noi, mai orbi, nu reușesc să vadă.
La 22 martie 1918 ziarul „Cuvânt moldovenesc” publică Cererea ţăranilor, membri ai Zemstvei judeţene din Bălţi, către Adunarea Zemstvei din acel judeţ, ţinută la 2 martie 1918, de a pune la vot Unirea cu România. lată conţinutul acestui document:
„Noi, mai jos iscăliţii membri ai Zemstvei ţinutului Bălţi, cu cinste vă rugăm ca, înaintede a intra în rânduiala zilei, hotărâtă pentru adunarea de astăzi a Zemstvei, să puneţi la glăsuire dorinţa noastră arătată, mai la vale, de a ne uni cu ţara noastră mamă:România! Ştiind prea bine că, acum 106 ani, am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mameinoastre scumpe, cu care am fost un trup şi un suflet; [...] ştiind prea bine că singuri suntem şi prea puţini şi prea slabi şi prea neputincioşi pentru a ne putea ocârmui de sine, fără a cădea din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi, Hotărâm, în numele ţinutului nostru Bălţi, să ne unim din nou cu scumpa ţară mamă:cu România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile vieţii noastre viitoare,ca şi în vremile Moldovi lui Ştefan cel Mare! Bălţi,
3 faur 1918.
Ioan Scobioală, Ioan Cazacencu, Simion Ciobanu, Ioan Curiţa, Vasele Costică, A. Filip,V. Osadciuc, D. Garconiţa, N. Miaună, Gh. Popovici, Ioan Sarciuc, Vasile Focşa, F.Grigoriev, Gh. Ciobanu, St. Roşca, P. Saltinschi, Gh. Cocoş, M. Moscal.
Material cules din: Conștiința națională a românilor moldoveni de Gheorghe Ghimpu
