Recent am auzit un slogan ,,Visele se realizeaza, nu se injecteaza” si am inceput a reflecta asupra lui. Plauzibilitatea acestui slogan este atat de adanca incat nu pot trece cu vederea iar gandul meu se revarsa asupra multor actiuni si cazuri reale.
Viata este ceva greu de explicat, adesea ne putem lovi de bariere greu accesibile, uneori avem impresia ca nu vom gasi lumina in intunecatele labirinte ale vietii, dar totusi ele sunt, trebuie doar sa crezi in tine si sa nu apelezi la asa numitele ,,pastile salvatoare” nu te vor ajuta, ba din contra vor incerca cat mai mult sa te retina in lumea aceasta neagra pe care tu o crezi variata in zeci de culori.
Niciodata nu am privit drogurile ca o salvare, ca o cale spre adevar, dar ca un abis intunecat de ceata problemelor. Drogurile, asa numite substante psihoactive, sunt practic otrava ce o consumam pentru a ne simti bine si a trai intr-o lume variata, fericita si plina de adrenalina.
Senzatiile descrise in filme sau in documentare sunt hiperbolizate, situate intentionat de o parte sau de alta a problemei si de multe ori eronate: fiori adanci, magie si fericire care evident nu fac decat sa impuna tanara generatie la autodistrugere.
Nu am nevoie de droguri ca sa fiu fericit, fericirea o pot construi si eu alaturi de persoanele dragi:familie si prieteni, iar ca sa-mi colorez viata nu este suficient doar o cutie de creioane cu care pot desena pe o coala de hartie imagini vesela, insa mai pot sa-mi colorez viata cu zambetele si fericirea celor din jur, cu imagini reale in culori vii si iubirea apropiatilor. Nu am nevoie de droguri ca sa dansez pentru viata, o pot face si asa fara solutii dependente care sa-mi curga prin vene, fericirea este ceva abstract, insa o pot avea atunci cand stiu cum sa lupt pentru ea, iar drogurile doar ma vor opri din calea fericirii.
Am ajuns la concluzia ca drogurile te scot din societate, iar apoi din viata, iti omoara orice celula din corp, iti distruge realitate si creaza in jurul tau peretii iluziilor construite din magia substantelor dependente, iar daca devii dependent iti semnezi proclamatia la moarte. Nu este un scenariu dintr-un film science fiction, dar este realitatea care au vazut-o cu proprii ochi tinerii prea doRnici de aventuri si care s-au expus cu propria lor viata. Nu-mi ramane de cat sa evit aceste ,,pastille cu minuni” nu am nevoie de ele ca sa fiu fericit si cred ca nimeni nu le-ar consuma daca ar avea alaturi pe cineva drag.
Daniela Timofti
