Bună,
deja mă puteți găsi pe un nou blog, unde vă invit să-l vizitați!
|
|
Comentează
Recomandări pentru o zi ploioasă
Plouă, e frig și nu ai chef să faci nimic? Eu îți recomand să te relaxezi! Până la urmă ai nevoie de câteva clipe și pentru tine,nu? Ia revista preferată, o ciocolată, iar pe fundal pune piesa care îți place și profită de liniștea din jur.
Luna martie merită să fie petrecută ca la carte – relaxată și cu noi forțe. Urmează-mi exemplu, pentru că meriți!
Există multe probleme pe lume, însă viața este frumoasă.
Recent am auzit un slogan ,,Visele se realizează, nu se stopează” și am început a reflecta asupra lui. Plauzibilitatea acestui slogan este atît de adâncă, încât nu pot trece cu vederea iar gândul meu se revarsă asupra multor acțiuni și cazuri reale.
Viața este ceva greu de explicat, adesea ne putem lovi de bariere greu accesibile, uneori avem impresia că nu vom găsi lumina în întunecatele labirinte ale vieții, dar totuși ele sunt, trebuie doar să crezi în tine și să nu apelezi la așa numitele ,,acțiuni miraculoase”. Nu este nimic mai greșit decât să privim moartea ca o salvare, ca pe o adevărată cale spre fericire și adevăr, deoarece nu este adevărat. Moartea ne va face să uităm de probleme, în schimb va lăsa mult mai multe neplăceri în urma persoanelor dragi.
Nu cred că putem să luăm ceva drag, ceva divin care este dat de Dumnezeu și anume viața, doar dintr-un moft al nostru. Există multe probleme pe lume, însă viața este frumoasă. Nimeni, dar absolut nimeni nu este suficient de puternic și suficient de îndreptățit încât să aibă dreptul și să își permită să pună capăt vieții. Întreabă un copil care se află pe patul morții, ce înseamnă viața pentru el și-ți va spune că totul, întreabă o mamă care și-a pierdut copilul ce înseamnă moartea, și-ți va spune că cel mai aprig dușman al ei. Odată o persoană mi-a spus că nimic nu este mai dureror în viață de cât atunci când părinții își îngroapă copii, și invers, iar durerea este mult mai mare atunci când persoana singură a decis să moară.
Atunci când ești singur, atunci când simți că nu mai reziști în această lume, iar durerea și tristeția ți-a copleșit sufletul mai bine mergi la un medic, el îți va vindeca sufletul și te va ajuta să revii pe drumul drept. Disperarea, lacrimile și crizele de tristețe nu sunt altceva de cât unele probleme și încercări prin care ne este sortit să trecem. Suntem oameni, iar noi, oamenii, avem unele încercări la care suntem dispuși să trecem prin viață. Aceste încercări pot fi uitate și depășite mult mai simplu dacă avem alături de noi persoane dragi: familia, prietenii sau un medic bun.
Adresează-te la medic dacă simți că ai gânduri rele, dacă simți că nu mai ai pentru ce trăi, dacă simți că depresia îți domină gândurile. Fii sigur că medicul te va ajuta. Nu te gândi ce va spune lumea și nici ce vor crede, gândește-te la tine, la viitorul tău și la familia ta, la siguranța și fericirea ta, dar și la societate.
Niciodată nu trebuie să alegi calea cea mai grea pentru toți pentru că dacă privești cu atenție în jurul tău îți dai seama că sunt atât de multe lucruri care te fac fericit, un zâbet sincer, ori o întâlnire emoționantă, sau pur și simplu mângâierea soarelui. În viață orice lucru e valoros chiar și cel care ți se pare neînsemnat. Trebuie să știi să te bucuri de tot, asta e secretul. Trebuie să accepți viața cu brațele deschise ca pe un dar oferit de cineva, iar cel mai important este să pți folosi frumos acest dar. O viață fericită înseamnă să ai curajul de a face primii pași, să recunoști că ai greșit și să cauți drumul cel bun care să te împlinească…e drumul iubirii și al fericirii. Mulți se întreabă de ce să fie fericiți știind că oricum cândva vor muri, dar eu știu că se poate pentru că lucrurile care ne fac să simțim cu adevărat că trăim sunt cele care înving moartea, cele care durează în timp. Sunt cele care ne dau puterea și tăria necesară de a depăși obstacolele, sunt cele care ne fac să fim mândri de noi. Totul se poate schimba de la o clipă la alta, dar dacă lăsăm inima să ne conducă atunci putem atinge fericirea, ba mai mult putem să simțim din plin magia vieții. Cel mai mare secret pe care ar trebui să nu-l uităm este să nu ne dăm bătuți pentru că viața merge mai departe…și tu simți că trăiești abia atunci când nu lași viața să treacă pe lângă tine, atunci când profiți din plin de ea, de lacrimile și de zâmbetele ei. Pentru că viața este un dar și devenim recunoscători când descoperim că fiecare moment e unic, când realizăm că nimic nu încecepe și nu se termină cu noi, că nu suntem nici primii și nici ultimii oameni de pe pământ care au greutăți, dar care pot să le înfrunte. În fiecare dimineață când ne vom trezit trebuie să repetăm unele cuvinte: de azi o să mă gândesc doar la viitor și n-o să îmi fie frică să înfrunt durerea, uitare sau moartea, nu îmi e frică de eșecuri pentru că am alături persoane dragi, cadre medicale și oameni care mă pot ajuta, pentru că iubesc, iar iubirea, atâta timp cât este sinceră ne arată cum să trăim. În final pot spune că după suferință vine intodeauna bucuria, este un echilibru…așa funcționează balanța vieți și trebuie să ne bucurăm din plin de viață acum cât o avem!
Sursa pozei kudika.ro
Nu cred că putem să luăm ceva drag, ceva divin care este dat de Dumnezeu și anume viața, doar dintr-un moft al nostru. Există multe probleme pe lume, însă viața este frumoasă. Nimeni, dar absolut nimeni nu este suficient de puternic și suficient de îndreptățit încât să aibă dreptul și să își permită să pună capăt vieții. Întreabă un copil care se află pe patul morții, ce înseamnă viața pentru el și-ți va spune că totul, întreabă o mamă care și-a pierdut copilul ce înseamnă moartea, și-ți va spune că cel mai aprig dușman al ei. Odată o persoană mi-a spus că nimic nu este mai dureror în viață de cât atunci când părinții își îngroapă copii, și invers, iar durerea este mult mai mare atunci când persoana singură a decis să moară.
Atunci când ești singur, atunci când simți că nu mai reziști în această lume, iar durerea și tristeția ți-a copleșit sufletul mai bine mergi la un medic, el îți va vindeca sufletul și te va ajuta să revii pe drumul drept. Disperarea, lacrimile și crizele de tristețe nu sunt altceva de cât unele probleme și încercări prin care ne este sortit să trecem. Suntem oameni, iar noi, oamenii, avem unele încercări la care suntem dispuși să trecem prin viață. Aceste încercări pot fi uitate și depășite mult mai simplu dacă avem alături de noi persoane dragi: familia, prietenii sau un medic bun.
Adresează-te la medic dacă simți că ai gânduri rele, dacă simți că nu mai ai pentru ce trăi, dacă simți că depresia îți domină gândurile. Fii sigur că medicul te va ajuta. Nu te gândi ce va spune lumea și nici ce vor crede, gândește-te la tine, la viitorul tău și la familia ta, la siguranța și fericirea ta, dar și la societate.
Niciodată nu trebuie să alegi calea cea mai grea pentru toți pentru că dacă privești cu atenție în jurul tău îți dai seama că sunt atât de multe lucruri care te fac fericit, un zâbet sincer, ori o întâlnire emoționantă, sau pur și simplu mângâierea soarelui. În viață orice lucru e valoros chiar și cel care ți se pare neînsemnat. Trebuie să știi să te bucuri de tot, asta e secretul. Trebuie să accepți viața cu brațele deschise ca pe un dar oferit de cineva, iar cel mai important este să pți folosi frumos acest dar. O viață fericită înseamnă să ai curajul de a face primii pași, să recunoști că ai greșit și să cauți drumul cel bun care să te împlinească…e drumul iubirii și al fericirii. Mulți se întreabă de ce să fie fericiți știind că oricum cândva vor muri, dar eu știu că se poate pentru că lucrurile care ne fac să simțim cu adevărat că trăim sunt cele care înving moartea, cele care durează în timp. Sunt cele care ne dau puterea și tăria necesară de a depăși obstacolele, sunt cele care ne fac să fim mândri de noi. Totul se poate schimba de la o clipă la alta, dar dacă lăsăm inima să ne conducă atunci putem atinge fericirea, ba mai mult putem să simțim din plin magia vieții. Cel mai mare secret pe care ar trebui să nu-l uităm este să nu ne dăm bătuți pentru că viața merge mai departe…și tu simți că trăiești abia atunci când nu lași viața să treacă pe lângă tine, atunci când profiți din plin de ea, de lacrimile și de zâmbetele ei. Pentru că viața este un dar și devenim recunoscători când descoperim că fiecare moment e unic, când realizăm că nimic nu încecepe și nu se termină cu noi, că nu suntem nici primii și nici ultimii oameni de pe pământ care au greutăți, dar care pot să le înfrunte. În fiecare dimineață când ne vom trezit trebuie să repetăm unele cuvinte: de azi o să mă gândesc doar la viitor și n-o să îmi fie frică să înfrunt durerea, uitare sau moartea, nu îmi e frică de eșecuri pentru că am alături persoane dragi, cadre medicale și oameni care mă pot ajuta, pentru că iubesc, iar iubirea, atâta timp cât este sinceră ne arată cum să trăim. În final pot spune că după suferință vine intodeauna bucuria, este un echilibru…așa funcționează balanța vieți și trebuie să ne bucurăm din plin de viață acum cât o avem!
Sursa pozei kudika.ro
Bacalaureat 2014 (Sfaturi)
la franceză a fost ok… a fost unul din eseurile pe care am zis că nu are rost să le scriu.
Încă câteva luni și iarăși voi vedea pe stradă absolvenți înspăimântați și părinți nervoși. În 2013 am susținut și eu bacalaureatul, examenul maturirății, cum preferă unii să-i spună, cu multe emoții, nopți nedormite și multe griji…
Să vă spun cum am învățat eu pentru bac..
Am început din luna septembrie, totuși mare lucru nu am făcut în acestă lună, doar mi-am cumpărat unele cărți pentru examen din anii anteriori. Aici pot spune despre cartea de istorie care conținea biografia personalităților. Octombrie-noiembrie. Am început să învăț personalitățile la istorie, istoria mi-a plăcut în liceu și am zis să încep cu ea. Paralel am recitit și la română operele și făceam comentarii.
Bacalaureat 2014
Știu că prin ianuarie au apărut programele exacte pentru examen, astfel am început să scriu temele de cauzele-efect la istorie până prin martie, iar în aprilie le-am învățat.Învățam până la 2-3 noaptea, la 7 mă trezeam ca să merg la liceu și reveneam pe la 15 acasă. Am avut un program nebun, mă plângeam prin casă de cerințele dificile, de materia prea încărcată și visam la luna iulie când se va termina toată nebunia asta. De geografie în mare parte m-am atins abin prin martie când am început să repet toate temele din manuale, în aprilie am învățat în mare parte temele la geografie care mi s-au părut foarte simple, iar în mai rezolvam problemele propuse. Pot spune că un real ajutor mi-a fost testele din anii precedenți. L.franceză? hmmm cred că în mai am început să mă pregătesc.. însă am abandonat după câteva zile… 64 de eseuri nu avea rost să le scriu deoarece oricum nu le-aș fi memorat niciodată. Am repetat gramatica, și încercam să vorbesc la temele propuse în programe, deși examenul a fost în scris. Am învțat câte ceva despre monumentele și istoria Franței….lucruri care nu mi-au fost de ajutor din motiv că la bac am avut complet alte sarcini. Am zis că franceza nu merită mare atenție, prin urma am început cu româna. La română am făcut unele teste și am citit multă critică. Știam că va trebui să compar două opere, așa că m-am pregătit la fiecare operă din programă câte puțin, cert este că la bac am descris alte opere ,,Nuntă în cer! și ,,Lorelei! , cărți care nu le-am studiat la liceu. Pe la 21 noaptea începeam să învăț, învățam până pe la 3-4, dormeam până pe la 13-14, iar apoi ziua nu prea eram pe acasă. Mergeam cu colegii pe la școală ca să pierdem timpul, ori ne amuzam pe internet. Astfel creierul meu reușea să se relaxeze. Cert este că am zis să nu mă strezes tare, am învățat timp de 12 ani și nu are rost să mă omor la sfârșit. În ziua examenului eram calmă, totuși aveam emoții. La geografie credeam că va fi cel mai complicat, însă cu ajutorul atlasului a fost simplu. La istorie a fost simplu, la română nu îmi amintecs doar că poezia de la Subiectul I a fost dificilă, iar la franceză… la franceză a fost ok… a fost unul din eseurile pe care am zis că nu are rost să le scriu.
Cu toate astea în iulie am respirat și eu liniștită, din acest motiv vă spun să nu vă alărmați dragi absolvenți, dar să învățați regulat, o să vă ajute mult!
Sursa pozei: https://www.facebook.com/DZ.BAC.2014
Este Revelionul (2013-2014)
În sfârșit a venit și ajunul Anului Nou…
Mai sunt câteva clipe din anul anul 2013 și ne va bate la poartă anul 2014.. un an care îl aștept.. un an de la care am noi așteptări și vise de realizat.
Pentru mine anul 2013 a fost frumos…deosebit și unic. 
*Am învățat că persoanele la care te aștepți cel mai puțin te pot trăda cel mai ușor și dureros.
* Am susținut bacalaureatul cu note foarte bune!
* Am fost admisă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM, astfel visul meu de a deveni realitate a prins aripi!
*Am obținut titlul de cea mai activă jurnalistă care promovează voluntariatul în Moldova în cadrul Festivalului Voluntarilor.
* www.zugo.md mi-a oferit ocazia să fac parte din proiectul „Anul 2013 în 3 gânduri!” pentru oamenii activi din Moldova! http://zugo.md/trei-ganduri-din-2013-de-la-daniela-timofti-2124
* Am intrat în Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova (un vis încă de când aveam 14 ani), Arena Tinerilor Jurnaliști dar și OTEA.
* Am inițiat două campanii de caritate iar cu această ocazie am vizitat copii de la un orfelinat!
* Am călătorit peste hotarele Moldovei!
* Mi-am creat noi prieteni!
Pentru 2014 vreau să am noi reușite și succese, dar si să călătoresc mult!
La mulți ani și un an cât mai bun!
Sursa poza: http://www.zepelintour.ro/oferte-revelion-bansko-957_45.html
Inimi reci
Suntem în secolul XXI, secolul unde se pare că drepturile sunt prioritare, că fiecare om este egal și fiecare poate fi liber. Acestea însă sunt doar aparențe, fiindcă de cele mai multe ori ne dăm seama că realitatea nu este așa, că viața este altfel și regurile rămân scrise doar pe o foaie de hârtie albă.
Astăzi vreau să vorbesc cu voi despre discriminarea romilor și soarta lor în țara noastră. Multe persoane critică modul de viață a acestora, acuzându-i de anumite nelegi nescrise și inexistente… dar totuși de unde provin aceste distincții? Din propria noastră viziune sau din opiniile celor din jur? Trăiesc într-o lume plină de prejudecăți, plină de oamnei care aruncă cu cuvinte urâte și amare, o lume prea negativă pentru un secol atât de dezvoltat.
Istoria care vreau s-o relatez incepe într-o după-amiază de februarie când în piața centrală din or.Leova un băiețel de vreo 8 anișori vindea mături. Numele lui este Ionel iar trecătorii deja l-au și memorat.
Sursa: http://elenamitrea.blogspot.com/2010_08_01_archive.html
Nu este înalt, are pielea închisă, umblă cu aceleași haine roase de cariile timpului care uneori îi dă senzația că sunt cusute cu fire de speranță, iar în ochișorii lui căprui se vede o tristețe enormă.
Ionel vinde mături în fiecare zi, nu merge la școală fiindcă colegii nu au o atitudine prietenească față de el, dese ori îl critică și-i vorbesc urât. Chiar dacă are doar 8 ani, înțelege cât de mult doare ignoranța și a decis să nu fregventeze orele. Nu are vreo maladie și nici nu are o educație rea, altul este motivul pentru care ei sunt așa cu el- Ionel este rom, iar acest lucru încă mai este privit cu ochi răi la noi.
Istoria familiei
Familia lui Ionel este compusă din 5 membri: părinții și trei copii. El este cel mai mic și din câte își amintește mereu a purtat doar hainele fraților mai mari.
Deși familia nu este originară din or.Leova, când s-au căsătorit, părinții au decis că aici va fi mai bine pentru viitorul copiilor, astfel și-au intemeiat o familie. Încă de la început oamenii i-au privit sceptici și au început să-I judece din cauta etniei. Mereu se făcea diferență între ceilalți localnici și această familie.
Copilăria
Când Ionel a mers pentru prima dată la grădiniță, educatoarea l-a întrebat cu o voce aspră dacă are certificat prin care atestă faptul că nu suferă de vreo boală, acest lucru i-a demonstrate că mereu va fi persoana în capul căreia se vor sparge toate ,,oalele” in capul sau.
Același lucru s-a întâmplat când a mers la școală, simția răceala din partea celor din jur, iar acest lucru l-a înstrăinat.
În clasa a IV profesoara a organizat o excursie cu toată clasa la Orheiul Vechi, copii erau veseli și-și făceau planuri pentru ziua mult așteptată. Ionel era cel mai fericit, spera că va merge și el și astfel în sfârșit va vedea și alte orașe din țară, până când la o pauză toți îl priveau cu dispreț spunându-i că ,,Tu nu mergi…tu nu mergi” cu lacrimi în ochi băiatul a părăsit clasa și aceasta a fost ultima zi când a mai fost la școală. Părinții nu prea au avut ce să-i spună deoarece nu aveau nici măcar bani pentru a-l susține să meargă la școală, iar sărăcia este și ea un criteriu după care se evaluează nota elevului, trist dar adevărat.
Un episod nefericit din viața lui Ionel a fost atunci când avea vreo 8 anișori și o fetiță a început să se joace cu el, copii se pare că nu țineau cont de etniile din care fac parte, până când s-a apropiat mama copilei certând-o că nu are voie să se joace cu el. Acest lcuru s-a întâmplat sub ochii triști ai tatălui lui Ionel. Vă întrebați de ce nu a făcut nimic el? Fiindcă nu are curajul să vorbească într-o lume atât de complexă, atât de rea și superficială. Suntem o generație care avem o inimă de gheață, o inimă rece, în schimb suntem mândri că avem o rațiune puternică. Ce rost are să te conduci după rațiune când inima-ți șoptește contrariul?
Avem în suflet o răceală completă, o inimă înghețată care face doar rău. Omul este singura rasă capabilă să producă durere și tot el să simtă plăcere din asta.
Tratăm totul cu indiferență, uităm de drepturi și suntem inumani, ne transformăm în mașini fără suflet.
Nu înțeleg cum am putea lua drepturile acestor ființe nevinovate care au nevoie de ajutorul nostru dar și a părinților
Cu tristețe remarc că în Moldova, romii, încă mai sunt priviți cu ochi întrebători, încă mai sunt ignorați și de multe ori se fac discriminări verbale, dar un lucru de cele mai multe ori noi uităm- suntem oameni și fiecare dintre noi are suflet și rațiune.
Conform datelor oficiale în Republica Moldova locuiesc 15 000 de romi, neoficial însă numărul acestora se ridică la 20 000. Întrebarea mea este dacă toate aceste persoane trec prin aceeași situație ca familia lui Ionel, dacă ei tot simt furia și ura etniilor și dacă lor tot le-au fost încălcate drepturile. Nu pot decât doar să sper că lumea noastră se poate schimba, că această situație nu este decisivă și că lucrurile vor decurge mai bine.
,,Festivalul Voluntarilor”- un pas important
Duminică, 8 decembrie, a fost o zi specială pentru mine: ziua de naștere a mamei mele, dar și organizarea Festivalului Voluntarilor.
Un amalgan de emoții, suspans, și clipe neprevăzute sunt doar puținele cuvinte care ar putea descrie această zi. Sala în care s-a desfășurat Festivalul avea un aer atât de familial încât aveam impresia că sunt acasă, iar în jurul meu vedeam doar oameni frumoși și fericiți, ceea ce mi-a ridicat buna stare.
Daniela Timofti
Nu pot exprima în cuvinte emoțiile și clipa când am auzit că am câștigat la secțiunea ,,cel mai activ jurnalist care promovează voluntariatul”, în câteva secunde mi-am pus o mulțime de întrebări ,( ca de exemplu: eu? Cum așa eu?) deoarece chiar nu mă așteptam la acest titlu.
Simțiam ceva unic și nou, simțiam cum sute de ochișori curioși mă priveau și se întrebau cine este ea? Si dat fiind că nu am vorbit la Festival, probabil din cauza emoțiilor, sau din cauza faptului că eram mai mulți premianți pe scenă, vreau să scriu aici impresiile dar și cum a început totul.
Am încercat să scriu despre voluntari în 2010 fără să știu despre acest concurs, pur și simplu scriam fiindcă îmi plăcea și aveam o ocupație de care eram atrasă. Despre festival am aflat mai târziu, însă mi-am zis că nu sunt suficient de pregătită ca să particip, chiar și anul acesta am ezitat aplicând abia în ultimele zile. Totuși menționez că nu acesta era scopul meu atunci când scriam aceste articole despre voluntariat. 
Cel mai mult mă bucur că articolele mele au avut impact, că tinerii au încercat să facă voluntariat sau cel puțin să obțină mai
multe detalii despre această acțiune. Am fost mirată când m-au contactat câțiva adolescenți cu scopul de a obține informații despre cum se pot implica și ei, iar acest lucru-mi demonstra că nu trebuie să încetez cu promovarea voluntariatului.
Am avut emoții și încă foarte puternice, cert este că am rămas cu o impresie foarte bună despre Festivalul Voluntarilor, care a fost bine organizat până la cele mai mici detalii, iar cu această ocazie țin să mulțumesc organizatorilor care au făcut posibil această zi superb, dar și pentru faptul că au avut încredere în mine.
Festivalul Voluntarilor a este un pas important pentru mine, o nouă ușă –n calea destinului meu care duce la noi realizări!
Aici puteti vedea o mica parte din cadrul evenimentului: http://www.youtube.com/watch?v=27XkXp5bg2M&list=UUkCsCF9VgO-yXDc4rvRDydA
Daniela Timofti
Dimineata rece
Dimineata de toamna.. ploua..
grabita, plictisita, merg la universitate. Ies cu o lene teribila din cladire si incerc sa ma stercor printre lumea a gitata. E frig. Iar frigul asta nebun mi-a intrat in vene mai mult ca gindul ca te voi pierde. Ca de obicei maxi-taxi nu mai apare, incerc sa-mi scot oglinda din geanta, asa voi fi sigura ca sunt perfecta. Perfecta penrt tine. Ma opresc o clipa si vad doar Masini. Masini care merg grabite, oamnei care alearga, vrabii care zbooara agitate.. a da, e dimineata, e toamna si e frig.
Imi amintesc ca nu m-ai sunat…desi trebuia.. ai uitat ca deobicei, nu-I nimic, oricum sunt obisnuita cu indiferenta ta.
Fara teme pregatite,,somnoroasa, calc in baltoaca..si ah! Pantofi mei… si asa zi de zi se repeat povestra
Merg pe jos, oricum acest aer imi va face bine. Simt cum dimineata asta este altfel si ca din instinct ma opresc vis-à-vis de memorial, are acelasi mister ca si atunci cand l-am vazut prima oara.. prima oara.. sa fi fost asta cu 5 sau poate 3 ani in urma? Nu mai stiu, dar oricum nu cred ca mai are vreo rezonanta.
vad un barbat.. e maturator. El isi incepe munca ca deobicei, cu aceeasi matura roasa de cariile timpului, il admire, il admir pnt ca a ramas aici in Moldova Sa lucreze si nu a parasit-o. il admir pnt ca indiferent daca ploua sau ninge el lucreaza…il vad zi de zi, il vad si acum imbracat in acelasi pulover galben.. mm galben culoarea care nu-mi place…nu inteleg de ce el a ales galbn…in schimmb ma simt mai bine interior cind il stiu acolo, la memorial maturind.. cu prezenta lui dimineata este completa.
Imi continui drumul si ma gindesc iarasi la tine. Oare te cuprinde vreodata plasticismul diafan si candid? Ah nu cred.. ar fi prea minunat.
,,Cumparati rochite, Cumparati rochite„, aud aceeasi voce in fiecare dimineata pe str. Armeneasca, din principiu nu voi cumpara… nu-mi plac strigatele ei la aceasta ora, imi irita creierii ca atunci cand as asculta o manea.
Este iarasi ambuteiaj..le urasc, stii de ce? Pentru ca ma face sa fiu cat mai departe de tine.. vad masini, multe si ma tot gindesc ce model sa am in viitor. A da aia neagra din fata ar fi perfecta..
Intr-un final ajung la universitate, stundetii grabiti inunda usile de la intrare, altii isi beau cafeaua de dimineata. Ah miroase a cafea, singurul miros care-l ador. Il simti? E atit de seducator..
il caut cu privirea, pe el…stiu ca va veni si totul se va schimba, va devein o dimineata de toamna perfecta, ramane doar sa merg acolo unde stiu ca ma va steapta.
p.s linkul pozei http://ailed6daena.wordpress.com/tag/personal/
Tu poti schimba ceva
Dacă vrei să schimbi ceva în viața ta și nu știi cum atunci începe să faci voluntariat, nu pentru a adăuga un rând în CV-ul tău, nu pentru a impresiona pe alții cu activitățile tale, dar pur și simplu pentru viitorul tău.
Cu câțiva ani în urmă voluntariatul abia era cunoscut în Republica Moldpva și făcea pași foarte mici, astăzi putem observa liber multe organizații care promovează voluntariatul, ba mai mult te ajută să te implici în diverse acțiuni.
Voluntariatul este la modă, ar spune probabil câțiva tineri activi, alții, nepăsători ar răspunde că este o pierdere de timp. Totuși a fi voluntar este o șansă, este o clipă care merită trăită, este o cale spre promovare dar și un îndemn spre a ajuta. Prin prisma ochilor mei, voluntariatul este o acțiune care ar trebui să se încadreze în viața de liceu cât și de studenție, pentru că a stfel îți lărgești universul tău de cunoaștere, pur și simplu vezi lumea atutentică prin ochii tăi cu mii de speranțe .
Dat fiindcă sunt studentă, vreau să promovez voluntariatul în rândul elevilor și studenților pentru că este un mod interesant de a petrece timpul liber. Nu intrați în rutina zilnică și obișnuită, încercați să faceti ceva nou în fiecare zi, doar așa veți reuși să obțineți idealul pe care vi l-ați propus în viață. Cu noi cunoștințe, noi contacte, noi experiențe dar cel mai important- noi realizări. Voluntariatul te ajută să percepeți mai ușor lumea în care trăim, te ajută să fii util, iar atunci când mergi seara la culcare adormi liniștind stiind că ai făcut ceva bun pentru cei din jurul tău.Dacă vrei să faci voluntraiat și nu știi de unde să începi, încearcă să contactezi diverse ONG, ca de exemplu: ,,Y-PEER” care te ava ajuta să te implici în activitățile ce promovează un mod sănătos de viață, ,,La Strada” care te ajuta să fi trainer, dar și-ți oferă ocazia să călătorești în Moldova
Ai o diversitate de opțiuni, trebuie doar să decizi când va începe marea schimbare în viața ta, pentru că voluntariatul este o schimbare, una majoră care te va ajuta atât la cursuri cât și-n viața de zi cu zi.
Sper că te-am convins astăzi să devii voluntar, indiferent în ce colț al țăraii te-ai afla, indiferent ce vârstă ai, tu, drag cititorule, poți schimba o lume prin ideeile și activitățile tale. Ai în tine posibilitatea de a modifica, din acest motiv nu aștepta mîine ceea ce poți face astăzi. Fii voluntar și privește lumea altfel, cu ochi de matur și cu dorință de afirmare.
Fii voluntar
Voluntarii nu sunt plătiţi nu pentru că nu au nicio valoare, ci pentru că sunt de nepreţuit.” (Sherry Anderson)
Viața de student nu implică doar orele petrecute în bibliotecă și distracțiile din cămin dar are un sens mai larg și profund pentru că ai oporunitatea să fii special și să faci ceva pozitiv pentru binele celor din jur, inclusiv și al tău.
Dacă vrei să schimbi ceva în viața ta și nu știi cum atunci începe să faci voluntariat, nu pentru a adăuga un rând în CV-ul tău, nu pentru a impresiona pe alții cu activitățile tale, dar pur și simplu pentru viitorul tău.
A fi voluntar înseamnă să privești lumea în mii de feluri, să vezi oamenii cu alți ochi, să judeci cu inima și să trăiești prin bunătate.
A fi voluntar înseamnă să vrei să schimbi în bine o lume întreagă, să muncești pănă-n zori asupra unei idei și să o aplici în practică.
Nu fi un simplu trecător prin viață, nu fi indiferent și neutru la nevoile celor din jur, ai o viață înainte și o poți folosi în scopuri nobile, fii voluntar și schimbă o lume! Tu poți face asta, tu poti schimba ceva, tu ai inițiativa asta.
Mă adresez ție, drag cititor, ai în tine ceva ce poate ajuta pe cineva, ai în tine o dorință arzătoare de binefacere, fii creativ și vei vedea cum poți contribui la o schimbare socială. Lumea are nevoie de ajutorul tău, nu o lăsa să aștepte!