Suntem în secolul XXI, secolul unde se pare că drepturile sunt prioritare, că fiecare om este egal și fiecare poate fi liber. Acestea însă sunt doar aparențe, fiindcă de cele mai multe ori ne dăm seama că realitatea nu este așa, că viața este altfel și regurile rămân scrise doar pe o foaie de hârtie albă.
Astăzi vreau să vorbesc cu voi despre discriminarea romilor și soarta lor în țara noastră. Multe persoane critică modul de viață a acestora, acuzându-i de anumite nelegi nescrise și inexistente… dar totuși de unde provin aceste distincții? Din propria noastră viziune sau din opiniile celor din jur?
Sursa: http://elenamitrea.blogspot.com/2010_08_01_archive.html
Trăiesc într-o lume plină de prejudecăți, plină de oamnei care aruncă cu cuvinte urâte și amare, o lume prea negativă pentru un secol atât de dezvoltat.
Istoria care vreau s-o relatez incepe într-o după-amiază de februarie când în piața centrală din Chișinău un băiețel de vreo 8 anișori vindea mături. Numele lui este Ionel iar trecătorii deja l-au și memorat. Nu este înalt, are pielea închisă, umblă cu aceleași haine roase de cariile timpului care uneori îi dă senzația că sunt cusute cu fire de speranță, iar în ochișorii lui căprui se vede o tristețe enormă.
Ionel vinde mături în fiecare zi, nu merge la școală fiindcă colegii nu au o atitudine prietenească față de el, dese ori îl critică și-i vorbesc urât. Chiar dacă are doar 8 ani, înțelege cât de mult doare ignoranța și a decis să nu fregventeze orele. Nu are vreo maladie și nici nu are o educație rea, altul este motivul pentru care ei sunt așa cu el- Ionel este rom, iar acest lucru încă mai este privit cu ochi răi la noi.
Am avut ocazia să asist la un episod nefericit când o fetiță a început să se joace cu el, copii se pare că nu țineau cont de etniile din care fac parte, până când s-a apropiat mama copilei certând-o că nu are voie să se joace cu el. Acest lcuru s-a întâmplat sub ochii triști ai tatălui lui Ionel. Vă întrebați de ce nu a făcut nimic el? Fiindcă nu are curajul să vorbească într-o lume atât de complexă, atât de rea și superficială. Suntem o generație care avem o inimă de gheață, o inimă rece, în schimb suntem mândri că avem o rațiune puternică. Ce rost are să te conduci după rațiune când inima-ți șoptește contrariul?
Cu tristețe remarc că în Moldova, romii, încă mai sunt priviți cu ochi întrebători, încă mai sunt ignorați și de multe ori se fac discriminări verbale, dar un lucru de cele mai multe ori noi uităm- suntem oameni și fiecare dintre noi are suflet și rațiune.
