Chişinău pentru mine pare o combinaţie tâmpă dintre clădiri vechi care se ruinează şi clădiri noi…care se ruinează…
combinaţia asta este completată de o altă combinaţie de clădiri vechi îngrijite şi clădiri noi îngrijite. Mie nici una, nici alta nu-mi place.
Eu ştiu că lumea nu se învîrte în jurul Vostru. Sau în jurul Nostru. Lumea se învîrte regulat în jurul Moscovei, în jurul Parisului, în jurul Berlinului, în jurul New York-ului. Lumea nu se învîrte în jurul Nostru sau al Vostru, pentru că simplu – noi trăim în Chişinău.
Chişinăul e oraşul liceelor elitare într-o ţară a şcolilor şi liceelor fără apă şi căldură.
Chişinăul e oraşul în care se deschid cluburi de noapte şi se închid librării.
Oraşul în care în apartamente poţi muri de frig sau de căldură.
Oraşul în care înafara catedralei nu poţi găsi alt loc pentru săruturi şi mîngîieri pasionale.
Oraşul în care poţi aştepta 30 de minute în staţie ca să-ţi vină microbusul. Oraşul în care sunt atît de multe microsuburi, că ele se întrec între ele şi nici una nu se opreşte. Pentru că ai noştri nu lucrează pentru bani. Ai noştri lucrează la soviste.
(la temă -da tu măcar ai soviste? -da! -ap nu uita să te mai foloseşti de ea.)Chişinăul e oraşul în care sunt străzi cu denumiri stupide şi oraşul în care nu va exista o stradă a fericirii, desigur dacă noi tare tare n-o să ne dorim una. Oraşul în care fiecare are o stradă a sa a fericirii.
Chişinăul e oraşul în care se vorbesc două limbi, iar oamenii se înţeleg într-o a treia limbă. Care nici măcar nu există. Chişinăul e oraşul minunilor.
Chişinău e oraşul minunilor. Sau oraşul oamenilor frumoşi şi a cîinilor trişti. Sau INVERS. Sau Chişinăul e oraşul oamenilor şi cîinilor frumoşi şi trişti.
Nu am cum închide mai vesel. E trist ce gânduri apar în microbusele noastre.
