Știu că vei muri, voi muri și eu și toți ceilalți. Și vei ajunge într-un moment când nu va conta ce notă ai obținut la școală sau ce haine ai purtat. Moartea nu ia în seamă că ai fost mecanic sau jurist, pentru dânsa suntem toți aceeași mizerie umană, care se naște, trăiește și moare.
Fiecare ființă de pe Pământ se naște și moare singură, dar niciuna nu suportă singurătatea. De ce n-ai spus că o placi? Orgoliu? Frica? Nu contează, timpul nu-l mai întorci, însă niciodată nu-i târziu.
Tata și Mama te-au iubit cel mai mult, indiferent cum se comportau cu tine sau tu cu ei. Da, e paradoxul omenesc, urâm ceea ce avem și iubim ceea ce pierdem.
Umbrelă. Cea mai inutilă invenție omenească. Pentru ce? Pentru ce să te ascunzi de ploaie? De picăturile alea divine ce spală tot răul de pe pământ.
Ai dansat vreodată sub ploaie? Hai, adă-ți aminte ... poate în copilărie?
Știi care e cel mai amuzant lucru? Până tu citești aceste rânduri, mii de suflete pleacă din lumea noastră și alte mii vin pentru a repeta drumul. Nu mai există poteci, există autostrăzi, de aia, adesea confundăm existența cu viața.
Îți place să te trezești la 7 dimineața pentru a nu întârzia la serviciu? Mie nu mi-ar plăcea. De ce ai ales acest job? Îți place? Ești norocos dacă ai răspuns ”Da” pentru că faci ceea ce-ți place, dar ești și mai norocos dacă e ”Nu” pentru că ai toate posibilitățile din lume pentru a schimba ceea ce faci!
Nu știu de ce ai ales asta. Poate părinții te-au impus sau credeai că vei obține bani sau putere. Totul e posibil. Dar adă-ți aminte cum în copilărie visai să devii pictor, muzicant, scriitor sau actor etc. Și acum, unde sunt picturile tale? Sau când susții următorul concert? Ai scris vreo carte? Sau în orașul tău nu-i teatru?
Nu lăsa ca unicele roluri jucate în viața asta să rămână elev, student, angajat, părinte (deși e unul important și frumos). Ești capabil de mai multe! Și știi asta. Simți cum fierbe un imens potențial în tine, gata să se reverse. Nu te teme. Încă nimeni n-a murit de explozia talentelor, pasiunilor și viselor.
La vechii egipteni circula o legendă frumoasă. Cică, după moarte, omul stând în fața porții Raiului trebuia să răspundă la două întrebări și în funcție de răspuns era admis sau nu în Rai. Prima întrebare era: ”ai găsit bucuria în viață?”, iar a doua: ”ai adus bucuria oamenilor?”
Când am auzit pentru prima dată legenda, am mulțumit că nu sunt egiptean, altfel picam raiul.
Nu pot aduce bucurie oamenilor, în schimb, încerc să aduc motivație. Fii tu mai bun ca mine și descoperă bucuria pentru cei din jur. Iar când vei reveni în apele tulburi ai vieții de om, oprește pentru o clipă și adu-ți aminte de cele două întrebări, apoi uite spre cer și lasă-ți barca, nu mai ai nevoie de ea, acum poți să zbori!
P.S. titlul inspirat din melodia lui Nimeni Altu'