Ieri am vomitat toată mizeria aia de supă, aşa că am mâncat în loc 10 prune uscate şi merele din compot. Tremuram ca varga, aveam pulsul atât de ridicat, încât îmi auzeam inima cum bate.
Azi cântarul arăta 80 de kg şi deşi e o iluzie, că e clar că n-am slăbit atâta, oricum e bun pentru motivare.
Deci dacă vreau, pot. Toate minciunile cu care mă alinam gen metabolismul meu e lent, după o vârstă slăbeşti mai greu, cu care mă ameţeam eu ca să nu mă mustre conştiinţa că mă îndop cu ciocolată erau doar un semn că-mi slăbise puterea de voinţă şi că-mi pierdusem motivaţia.
I’ve got a new plan. Cred că asta mi-a lipsit atâta timp, dorinţa de a face ceva şi încrederea că pot să fac orice.
Mi s-a aprins un bec în cap, e farul călăuzitor şi tre’ să profit până nu s-a stins.
Filed under: Uncategorized Tagged: dietă Nicoleta Luciu
