Karma există! Pe bune, bb. M-a găsit zilele trecute.
Ţii minte 1 aprilie? (neimportant anul, ştiu că-l ţii minte)
M-am gândit eu atunci ce bine ar fi să-ţi zic că-s gravidă, că tatăl copilului e însurat şi nu ştiu ce alte aberaţii. Şi când devenisei, de-a dreptul, înduioşat de povestea mea eu ţi-am zis că-i păcăleală de 1 aprilie. A dracului de cretină am fost.
Ap iaca, mi-o zis o prietenă că s-a culcat cu tine în timp ce eram împreună. Ştiu, pentru un om normal această informaţie ar fi fost irelevantă, dar mie mi-a căzut cerul în cap + pachetul obişnuit: puls 280, tahicardie, simţeam că mă sufoc, durea inima, m-am blocat. Presupun că exact asta ai simţin când ţi-am făcut-o eu, partea proastă e că nimeni nu mi-a spus la final că fusese o farsă şi am mai agonizat vreo 2 ore până raţiunea să se reconecteze şi să analizeze la rece totul.
Dacă am ajuns până acolo, mă gândesc că nu mai am mult de ispăşit.
Filed under: Sindromul Borderline Tagged: bb, delirium tremens
