Deci wowwwwww! Asta-i reacţia mea la romanul “Bărbaţi care urăsc femeile”.

Trebuie să mărturisesc că în ultima vreme îmi aleg lecturile după titlul cărţii (da, never judge a book by its cover) şi cartea asta credeam că tre’ să fie ceva căcat psihologic, o analiză despre problemele pe care le au unii bărbaţi, ceea ce nu-i deloc aşa.  N-am fost descurajată deloc de faptul că am dat peste un roman, la naiba, e un roman al naibii de bun. Autorul ştie cum să ţi se bage pe sub piele şi să te ţină lipit de text, pentru că din fiecare pasaj se iţeşte o nouă intrigă şi vrei să ştii cum se va termina totul, vrei să urmăreşti evoluaţia acţiunii şi să afli care va fi soarta personajelor. Unele pasaje mi-au dat impresia că autorul n-are nicio intenţie să-mi facă ordine în cap, că e la fel de fucked up ca şi mine şi are viziuni similare cu ale mele despre relaţii, amor şi sex.

Citind pasajul ăsta: “Lisbeth Salander era culcatã pe burtã, cu o mânã pusã peste el. Mikael privi dragonul care se desfăşura pe spinarea ei, de la omoplatul drept pânã la fese” am făcut legătura cu filmul “The girl with the dragon tatoo“, iar un search pe google m-a ajutat să aflu că filmul e o adaptare după acest roman.

Mici demonstraţii ale unui talent uriaş sunt şi expresii de genul “bântuia asemeni unei pisici fără stîpân”, “o notã scurtã mai adãuga puţinã carne pe oase – literal vorbind, era o fermã de oi”.

Autorul nu ratează ocazia să pună accent pe cât de ţăcănită e Lisabeth şi menţionează chiar şi inscripţiile de genul ” I can be a regular bitch. Just try me. “ de pe hainele ei, cuvinte pe care eu mă gândesc să mi le tatuez pe undeva.

Cât de cool tre’ să fii să poţi să scrii într-un roman: “ Pentru cã ãsta nu e un blestemat de roman poliţist.”? Cam la fel de cool ca şi Larrson.

Nu ştiu (dar sper din tot sufletul) că tipul şi-a luat un sac cu bani pentru reclamă ascunsă la Apple, McDonald’s, Photoshop, Samsonite, Telia, Eriksson, Volvo sau altele pentru că unele mărci apar mult prea des pentru a-mi mai lăsa vreo şansă să admit că sunt apariţii accidentale.

Eu am o obsesie cu legătura dintre titlu şi conţinutul cărţii, iar aici aceasta apare în text deschis de câteva ori.

Pur şi simplu, e o javrã obişnuitã, care urãşte femeile.

Încã un bãrbat care urãşte femeile, murmurã ea în cele din urmã.

Verdictul meu: cartea merită citită, mega  roman, mega scriitor, mega talent.


Filed under: Despre autori Tagged: Stieg Larsson, the girl with the dragon tatoo